Gradinarii din Gruiu

Din cultura legumelor se poate supravieţui de pe o zi pe alta sau se pot face averi adevărate. Cu toţii suntem enervaţi cand în plin sezon cumpărăm din piaţă roşii şi castraveţi aduşi din Egipt sau Turcia, deşi căutăm roşii adevărate şi cu gust din România. Pentru a reuşi să-şi impună produsele lor, fermierii români au nevoie nu doar de fonduri ci şi de schimbare a mentalităţii. Accesul la informaţie corectă şi modernă poate face diferenţa între un ţăran care nu-şi mai poate vinde legumele şi un fermier de succes.
În comuna Gruiu , oamenii locului se ocupă cu legumicultura de când se ştiu. Pentru ei problema majoră este  reprezentată de  lipsa sistemelor de irigaţie pe parcelele de pământ  pe care ei sunt proprietari. De altfel , în Câmpia Baraganului , sistemele de irigaţie lipsesc cu desăvârşire pe majoritatea suprafeţelor agricole. “Mă ocup de cultivarea legumelor de când mă ştiu. La noi tradiţia e ca din tată în  fiu să moştenim tainele cultivării legumelor. Trebuie parcurs  un proces îndelungat, de la alegerea celor mai bune seminţe şi a fertilizării solului, până la irigarea şi tratarea răsadului contra daunătoarelor. Din cauza lor , în fiecare an pierdem 30-40 % din producţie. Investim nişte bani pe care sperăm sa-i recuperăm cât mai repede şi , sincer să fiu , din asta îmi câştig pâinea, pensia fiind una foare modestă” ne explică umil un anume domn Mircea. “Dom’le , la câtă sărăcie e în ţara asta , să-i mulţumim lui Al’ de Sus că ne-a lăsat pământul ca noi să-l cultivăm. Cu banii pe care îi strâng în urma la ce vând pe perioada verii şi a toamnei, îmi cumpăr rezerva de lemne pentru la iarnă. Dacă nu eram grădinari pricepuţi, nu ştiu cum ne descurcam altfel” ne povesteşte tanti Nuţi , o doamnă trecută de 60 ani . Dacă în urmă cu ceva  ani grădinarii îşi expuneau marfa în cutii de carton , pe scaune în faţa porţii , acum ei îşi pot desface marfa pe mesele amenajate în mini-piaţa ridicată de primăria locală. Pe grădinarii din Gruiu îi vezi ori de câte ori ai drum de la/ înspre Bucureşti, pe DN 4, aproape de ieşirea din localitate. Preţurile practicate diferă destul de mult faţă de cele din piaţa olteniţeană, cel puţin la fructe preţurile fiind şi cu 50 % mai ieftine. Preţurile mai diferă şi în funcţie de vânzător. Dacă tanti Nuţa  vinde cireşele cu 3,5 lei, doamna Florica le dă cu 3 lei . Kg de varză si de castraveţi are acelaşi preţ, 2,5 lei. Roşiile se vând cu 6 lei per kg. “Cam mult !” a exclamat un client venit să “facă piaţa” .Domnul respectiv a fost imediat convins să cumpere roşiile, de calitatea şi gustul pe care îl aveau , după ce grădinarul a tăiat o legumă pe jumătate pentru a-i da domnului cumpărător să guste. “Ce să zic?! Calitate. Eu sunt din Bucureşti dar am o casă de vacanţă în Frumuşani . De fiecare dată când vin în  weekend să mă relaxez, trec şi pe la Gruiu pentru a mă aproviziona cu legume proaspete şi de calitate. Ştiu că nu au “prafuri” daunătoare organismului. Cumpăr de aici de aproape 4 ani “ ne-a declarat clientul , cel indignat la început de preţul kg de roşii. Oamenii, respectuoşi mi-au mulţumit de vizită şi mi-au oferit la plecare un kg de capşune. Acum nu îmi mai rămâne decât să-mi conving bunica să cumpere legume de la grădinarii din Gruiu pentru o cămară plină de “recolte” gustoase şi mai ales, sănătoase .

scris de M. D. publicat in nr 4 (luna MAI) al saptamanalului „kilometrul 430”

Comentarii

  1. minuta spune:

    nu fiti asa siguri ca produsele tzaranilor mai sunt naturale….absolut toti folosesc subst.chimice,sunt f.versati,iar legumele si fructele din chirnogi,gruiu,etc.au f.multi nitriti si nitrati