Omul întreabă, Dumnezeu Îşi ascunde Tainele

Olteniţa…tristete…durere…doliu. Este un blestem aruncat asupra oraşului? Să fie oare de vină teribilismul specific tinerilor imaturi şi mult prea siguri pe ei? Să fie oare de vină neatenţia la volan sau inconştienţa? Să fie oare de vină oricine altcineva în afară de ei?…Un destin mult prea crud…trupuri fără viaţă…finaluri tragice. Asta se întâmplă în Olteniţa şi în jurul acestui orăşel în ultimele săptămâni. Un elitist, un tip raţional ar răspunde: “Sunt cruzi la minte să meargă aşa la volan cu viteză, de aceea se întâmplă, vina e doar a lor…” Un preot, un tip cu o educaţie puternic religioasă ar spune: “Energii negative apasă asupra oraşului şi de aici atâtea ghinioane, materia e încărcată cu mult rău din cauza noastră şi a răutăţilor, intrigilor noastre…sunt lucruri pe care nu le înţelege mintea omenească şi pe care Dumnezeu le ţine ascunse de oameni tocmai pentru a le oferi surprize şi a nu-i face să piardă speranţa lucrurilor şi faptelor absolute…” Preotul meu duhovnic, un învăţat din alte lumi străine Olteniţei, îmi repetă la întrebările mele dureroase o idee: “Dumnezeu ştie de ce, pentru că Tainele sunt ale Lui. El deţine răspunsul la întrebarea obsesivă DE CE” De ce lor? Cinci tineri au dispărut într-un tragic accident de circulaţie. Un om cu o educaţie aleasă, un om bun şi de bun simţ, un puternic apărător al valorilor morale a fost tras în adâncurile Dunării şi apoi scos la suprafaţă, alt accident cu urmări imposibil de înţeles s-a produs cu un tânăr de 25 de ani, o fetiţă de 12 ani s-a înecat în Dunăre, alţi doi tineri şi-au pierdut viaţa de curând…să ne mai aşteptăm la alte tragedii? Refuz să cred că mai este loc în paharul dramei şi al implacabilului pentru astfel de tragedii. Şi refuz să cred că am renunţat să luptăm cu sabia lui Damocles, care atârnă greu deasupra capetelor noastre. Tocmai pentru că s-a întâmplat repetativ ceva greu de înţeles pentru minţile omeneşti. Ştirile s-au perindat prin faţa noastră: fie pe canalele tv particulare naţionale, fie pe postul de radio “Voces Campi”, fie în cotidianul “Observator de Călăraşi” sau alte publicaţii ori mijloace media. Aici reporterii şi-au făcut meseria. Dar fără întrebări sau temeri. Pur şi simplu au urmat cursul jurnalismului. Certitudinea rămâne: o viaţă avem şi nu ştim să o preţuim. “Mă închin Doamne la Tine şă mă rog. Miluieşte-ne pe noi, păcătoşii…” Rugăciunea curăţă mintea şi sufletul, rostită în lumina caldă a lumânărilor şi a candelei credinţei.

Ar trebui să ne întrebăm mai mult… ar trebui, chiar dacă nu găsim răspunsuri clare şi care să ne gâdile orgoliile, să vedem mai mult…să folosim ochii minţii şi ai cugetului. Ar trebui ca cei în jurul cărora trăim să găsească în noi pilde de urmat sau exemple de luat. Numai că înţelepciunea este un termen mult prea complex.

Se întâmplă tragedii din ce în ce mai des. Şi nu ne întrebăm DE CE. E o întrebare domestică, specifică neputinţei omeneşti, dar care ar trebui să-şi găsească răspuns în atitudinea noastră pământeană. Unde mergem? De ce ne-am născut? Pentru ce trăim dacă ne evaporăm la un moment dat, fără să vrem asta? Cum se explică faptul că nu ne întreabă nimeni dacă vrem să ne naştem, mai ales dacă apoi suferim o viaţă, şi de ce nu ne întreabă apoi dacă vrem să murim? Nu e bine să cunoaştem răspunsurile absolute. Cunoşterea adâncă duce la controverse şi simplitate.

Altcineva, un fel de Toma necredinciosul, ar spune: “Cum, dar au existat în istorie crimele familiei Borgia, au existat pe timpul lui Cezar atâtea crime, atâtea comploturi, intrigi, iţe încurcate, suflete rănite şi omorâte doar din dorinţe meschine de a domina…de a avea puterea, de a domina lumea, caractere, de a avea dorinţe materiale, specifice doar omului, Dostoievski vorbea de crimă şi pedeapsă. Sunt caracteristice omului. Simplei fiinţe aruncată pe unica planetă locuibilă: Terra.”

Terrienii au picioarele pe pământ, atunci cine poartă aripi? Îngerii… Îngerii probabil că au venit să ajute sufletele chinuite de spaimele prezentului. Ei sunt sigur printre noi, dar nu ca să omoare ci ca să salveze şi să ridice la cer pe cei loviţi aspru de implacabil, de nefast. Să se lupte cu demonii…

Câţi ani lumină ne-ar trebui să ne maturizăm? Câte lecţii trebuie să ne dea viaţa sau lovituri pentru a ne învăţa minte de ceea ce ni se întâmplă rău apoi?

Alte întrebări fără răspunsuri.

Dumnezeu, în marea Sa Discreţie şi Delicateţe, ne-a acordat Liberul Arbitru, puterea de a stabili direcţia, sensul – descendent sau ascendent – puncte de reper ale traseului nostru în viaţă. Viaţa este un dar…un dar oferit de El, de Dumnezeu… De felul în care acţionezi depind multe în viaţa ta. Doreşti tu sa ştii cum să îţi faci viaţa mult mai bună? Dacă vrei poţi. Însă asta presupune ca în tine să nu mai fie nelinişte, supărare, teamă, egoism, gelozie, refulări, iritare, resentimente, plictiseală, răzbunare, duşmănie, ură…Da. URA… cel mai dur şi teribil cuvânt care duce la distrugere. Suferinţa, nefericirea, ignoranţa sunt alte dureri umane ce nu duc nicăieri. Sunt în rezonanţă cu stări energetice corespondente din Univers, care vor întreţine mereu aceste sentimente negative.
Tind să cred în limita cunoştinţelor mele că energiile negative emise de prea multă ură, răzbunare, răutate, invidie şi ignoranţă formează nori imenşi de durere. Combinate cu inconştienţa tinereţii şi ghinionul momentului duc la accidente mult prea dureroase, uneori fără cuvinte de a le califica.

Iartă-ne Doamne, pentru păcatele şi greşelile noastre!!!!….Ele se repetă pentru că nu înţelegem că viaţa e una şi trebuie să ne-o facem frumoasă tocmai pentru că nu ne e dată de un milion de ori şi nici nu am negociat pentru nemurirea sufletului. Altfel ne-am lua-o în cap de tot. Şi-aşa…Vai de noi…bieţi muritori…

În lupta cu infinitul avem noi, efemerii, un aliat de nădejde: arta. Cea care caută cu încăpăţânare în om peticele de auroră. Una din marile speranţe este să ne cunoaştem şi căutăm, pentru că viaţa este o coridă între om şi destin. Nu ştim finalul dar nu ni-l dorim. Până la el e totuşi un drum pe care ar trebui să îl vrem drept şi nu sinuos. Avem în noi fragmente de peisaje de munte şi mare, de grădini, junglă şi deşert.

Demosthenes a fost zilele astea în care am meditat exemplul meu. Citez: „Cel mai uşor este să te înşeli singur, căci fiecare crede ceea ce doreşte„

Comentarii

  1. zokvali spune:

    un mesaj pt laura …acest oras nu este blestemat ….daca stam bine sa ne gandim…factori acestor accidente sunt:viteza,masini scumpe si neatentia…

  2. rugby15 spune:

    no coment 🙂

  3. ciolanus spune:

    o dam prea in religioase. cine vrea sa creada in Dumnezeu e liber sa o faca, poate face acest lucru si in particular, nu trebuie sa-si afiseze cruciulitze pe gat, la maini sau pe parbriz.
    asta e viata, cu bune cu rele
    retineti ca Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri. stiu asta dintr-un manual, nu stiu care.

  4. tatyana spune:

    nu stiu daca ar trebui sa ma amuze sau sa ma intristeze faptul ca aproape toata lumea are ceva de comentat , dupa ce se intampla ceva . nu inteleg de ca amestecati religia cu lucruri care nu au nicio legatura . nu inteleg de ce oamenii care sunt lipsiti de moralitate , intr-un fel sau altul ,au impresia ca sunt buni crestini , evlaviosi … personal , nu cred in blesteme , magie , forte oculte , dar nici nu cred ca cei care intra in biserica si aprind lumanari , sau fac pomeni „la vedere ” au intr-adevar credinta . nu am dreptul sa judec pe nimeni . am si eu un baiat si de fiecare data cand pleaca la plimbare cu bicicleta nu uit sa-i spun :ai grija la masini ! ai grija pe unde traversezi ! nu-l pot tine inchis in casa deoarece strazile sunt patronate de tineri vitezomani . dar , in ultimul timp sunt ingrijorata de ceea ce se intampla . ce putem face ? asta ar trebui sa ne preocupe . imi pare nespus de rau pentru cei care au murit . nu cred ca exista durere mai mare decat sa iti ingropi copilul . poate ar fi bine ca noi parintii impreuna cu profesorii , cu politia , cu edilii orasului sa facem un apel catre toti cei care sofeaza , si nu numai . sa ii ajutam sa inteleaga ce pretios este acest dar : viata .

  5. raul spune:

    Mare lucru nu ati inteles din articol. Fata asta spune mari adevaruri si nu scrie decat pentru o anumita parte de oameni, o anumita categorie pentru care e accesibila. Mie personal imi place foarte mult articolul. Pana la urma Dumnezeu exista, atata vreme cat exista bine exista si rau si invers. Si asta vrea sa si spuna in articol. Ca de fapt Dumnezeu trebuie sa fie in fiecare dintre noi, dar ne-am pierdut pe drum. Daca am fi mai intelepti si mai buni toate s-ar schimba.

  6. tatyana spune:

    nici tu nu ai inteles ce vreau sa spun . nu discutam de existenta sau non-existenta lui Dumnezeu . nu sunt in masura sa afirm asa ceva . era vorba de fatarnicia oamenilor . si nu ma refeream in mod deosebit la autoarea articolului . ma deranjeaza doar ca oamenii isi amintesc de Dumnezeu numai in anumite situatii .daca am fi mai buni si mai intelepti ? everything is difficult before to be easy …

  7. un anonim spune:

    foarte frumos laura…felicitari pentru gandirea ta, pentru cate faci si ai facut pentru orasul asta
    cati oare iti recunosc calitatile si meritele
    te-am ascultat mereu si pe radio si m-am gandit ca tu se pare ca esti printre putini oameni care nu sunt fatarnici, ipocriti mereu ai spus lucrurilor pe nume ai o putere care vine din interiorul tau
    eu te numesc cea mai populara si deosebita fiinta din orasul asta si sigur sunt putine femei ca tine in lume
    cu sinceritate un anomnim

  8. un anonim spune:

    si inca ceva
    sora ta mi-a fost prof de muzica o iubeam toti din scoala iar acum e profesoara fiului meu care e indragostit de ea
    aveti ceva in voi deosebit amanadoua dar cati va recunosc meritele? intr-o lume murdara ca asta

  9. razvan spune:

    Cati gandesc ca tine? Cred ca ii numaram pe degete. Si oamenii ca tine sunt cei considerati nebuni. Asta e paradoxul vremurilor noastre „luminoase”. Baieti, pe timpul lui ceasca si a magistralei albastre exista scara valorilor. Acum valorile umane si morala crestina nu mai exista, este nula si locul lor e luat de non valoare. Cam asta e treaba

  10. nicu spune:

    Suntem niste maimute noi oamenii. Nu vrem sa ne scuturam de originea noastra paroasa. Am coborat din pom si acolo am ramas multi dintre noi. Pai da, ne merge rau ca suntem niste ignoranti asa este…nu vedeticum copiii nostri nu mai au timp sa citeasca o carte, sa traga invataturi de undeva. profesorii nu mai au chef de ore, unii dintre ei de fapt, altii s-au privatizat si se gandesc la afaceri si la bani, altii pleaca pe la firme ca sunt platiti mai bine. de aici atata incultura si lipsa de moralitate, bun simt, gandire matura. Asa este, am devenit niste animale sau am redevenit ce eram-niste maimute

  11. Flori spune:

    Copiii astia din ziua de azi au de toate. Cat aveam noi pe vremea lor? Daca ne lua tata o jucarie era veselie mare. Dar lor daca le dai un deget iti ia toata mana. Au parinti cu bani care le fac toate poftele, iar banii prostesc. Se vad cu masini luxoase si pleaca sa agate gagici sau sa se intreaca. Cam asta e preocuparea lor. Daca nu se duc sa bea ori prin discoteci ori la calculator. Nu am mai vazut un tanar sa citeasca, sa se preocupe de alte lucruri care sa le tina mintea treaza. Ei se ocupa doar de prostii…vitezomanie, gagicareala, mistocareala, putini sunt seriosi. De-aia atatea accidnete ca sunt nesriosi iar parintii le fac toate poftele. Munceam pentru o masina de ne sareau ochii sau plateam la rate o viata. Dar astea vremuri trim. Si ne mai miram de ce sunt copiii asa obraznici, fara chef de treaba si rasfatati. de-aia. Si uite si accidentele ca sunt si caposi dupa toate astea.

  12. oaye spune:

    Draga flori problema nu e ca au tot ce isi doresc si masini de lux sau stiu si eu…nu acolo gresesc parinti ca si tu daca ai avea iai oferi la copii orice ti-ai permite.problema e ca inafara de situatie materiala nu le mai ofera nimic in schimb.Lipseste educatia si doctrina care exista odata..:(vrei sa ai si tu ce are colegu?. munceste sau fa in asa fel sa meriti:)Eu unu asa am fost crescut….sa faci ceva pt cea ce iti doresti nu sa astepti sa iei gratis…sau eventual sa cada din cer

  13. PETER spune:

    Parerea mea? Eu cred ca totul este asa cum trebuie sa fie, cand iti este sortit sa fie intr-un fel, asa se va intampla…. Nu chestii de genul… „ma las de bautura ca era sa ma calce o masina si, dupa ce te lasi, la cateva zile te trezesti cu un far de tir in gura. Traiti fiecare zi ca pe ultima si profitati de orice moment ca e mai bine asa.