De aproximativ trei ani de zile sportul de performanţă la nivel de municipiu este aproape egal cu zero şi asta deoarece baza sportivă din localitate arată deplorabil. Problema este reprezentată de faptul că baza sportivă se află în proprietatea şantierului naval, al cărui acţionar majoritar este SIF Muntenia. Deşi primăria Olteniţa a solicitat acţionarilor majoritari achiziţionarea bazei sportive, răspunsul primit a fost unul negativ şi asta deoarece SIF Muntenia intenţionează să vândă la pachet proprietăţile pe care le deţine, şantier, bază sportivă şi club . Primarul municipiului Olteniţa, Costinel Milescu a declarat că vinovată pentru aceasta situaţie este conducerea primăriei din anii ’92, ’93 care a vândut baza către şantierul naval. Deşi în ultimii patru ani au venit investitori interesaţi de cumpărarea şantierului, se pare că aceştia s-au lovit de refuzul acţionarilor care, spune Milescu, au altfel de interese deoarece nu se poate explica faptul că trenează vânzarea acestui şantier sau revigorarea lui de ani de zile. “Dacă acţionarii erau interesaţi să funcţioneze…atunci ar fi funcţionat, deoarece în România celelalte şantiere navale au comenzi de nave până în 2012, 2015” a declarat Milescu.
Asculta inregistrarea audio de mai jos!
Milescu: “Daca nu vom ajunge la o intelegere, vom construi un alt stadion”
trist…
Deplorabil.Pacat pentru copiii nostrii.Avem in oras copii care sunt talentati dar din pacate terenurile sunt inexistente.Si mai pacat este ca beneficiaza altii de ei in loc sa-i avem aproape,sa ne mandrim cu ei.Ma refer la acei copii care reprezinta cluburi sportive din alte orase. Poate vom infiinta si noi in curand un club sau cateva sectii sportive in cadrul Primariei.
jalnic.
ce interese sa aibe? imobiliare, a innebunit toata Romania asta cu terenuri/apartamente/case! sau, pur si simplu, nepasarea.
stiti ca sunt copii din familii sarace si acesti copii pot fi salvati prin sport?
are dreptate mihai!!!!asa este…doar interesul de a face bani…din terenuri..imobiliare..etc….duc..unde?????uitati unde duc…….nicaieri!!!doar sportul poate salva in ziua de cariera unor copii fara viitor!!!
Pai si cati bani crezi ca iti da FC Navol ?
> Banel Nicolita =))
ce tampenie!…asa de multi copii talentati care se bazeaza pe ceea ce fac…si lor le pasa doar de cat mai multi bani.. ce oameni frate!
sa le fie rusine….celor care sunt de vina….sa nu avem noi teren de fotbal….si ce baza frumoasa avem….io snt fotbalist la o alta echipa….dar cel mai mult imi doream sa joc la mine in oras….si sunt multi plecati….multi fotbalisti care joaca in alta parte….am face o echipa foarte buna care daca ne am intoarce acasa fiecare, cu o investitie modesta….am face fata in div c foarte bine….cei care stiu ce inseamna fotbal inteleg ce vorbes eu acum…..dar nici nu stiu ce sa mai zic….poate vede cineva un mesaj ca al meu si sa se apuce frate sa faca o echipa in oltenita…..avem terenuri…..spatiu….spectatori care iubesc fotbalul….e mare pacat…luati si voi masuri si dati din coate ca sa avem baza sportiva si echipa ca noi iubim fotbalul si vrem sa ne intoarcem acasa sa jucam fotbal….sa nu ne mai chinuim departe de casa….faceti ceva…cei cu bani multi si proprietari ai terenului, al stadionului.
A fsot odata ca niciodata un stadion…in oltenita…veneam din chirnogi k era mai bine…era mai frumos…A FOST…pacat k interesele sunt peste orice…bani vorbesc acum…pacat
e cea mai mare rusine .ce gazon avea ..acum arata deplorabil.sunt foarte multi care doresc sa avem o echipa de fotbal sau care vor sa joace fotbal. avem multe talente care joaca la curcani,ulmu,radovanu…rusine…un municipiu cu 30 000 de loc nu are o echipa de fotbal
Cine a gresit intentionat sau nu cu instrainarea Bazei Sportive va fi urmarit toata viata de ” blestemul ” fostilor si actualilor iubitori de sport din municipiul nostru .
Este adevarat ca traim intr-o economie de piata si ce este un activ al cuiva nu-l poti obliga sa faca ceva ce lui n-iu place sau nu are profit. Este activul lui si gata . Probabil viitorul sportului are 2 variante si anume: ori Dl.Primar Milescu reuseste sa-i convinga pe actualii proprietari sa vanda(compenseze) baza sportiva in baza datoriilor Navol la bugetul local si asta doar daca nu sunt si altii la masa credala sau sa se identifice o alta locatie accesibila unde sa participe eventual printr-o colecta publica toti locuitorii cu cate 50 de lei iar suma stransa sa fie dublata de Consiliul Local si sa se construisca o alta baza sportiva . Pe de alta parte reamintesc celor care nu stiu, este ca Legea Sportului prevede expres ca cine are in patrimoniu o baza sportiva nu o poate instraina sau schimba destinatia decat daca cel care cumpara isi i-a angajamentul notarial si contractual ca NU-I VA SCHIMBA DESTINATIA adica de Baza Sportiva si daca o schimba este OBLIGAT prin Lege sa construiasca una si la fel in alta locatie . Am sa revin pe aceasta tema cu multe …multe …..
Prin anul 2000 am incercat sa fac si eu ceva dar acest proiect a fost respins chiar de reprezentantii statului de la Prefectura
ROMANIA
CONSILIUL LOCAL AL PROIECT
MUNICIPIULUI OLTENITA Initiator: Consilier Local
Ionescu Dan Lucretiu
HOTARÂREA nr…………………………..
Din data de………………………
privind infiintarea Serviciului public de sport,cultura si arta,precum si instituirea unei taxe speciale “HELP” pentru finantarea activitatilor specifice acestor domenii.
Vezi:
Art.44 si 45 din Legea nr.189/1998,privind finantele publice locale si anexa 1 la aceeasi lege;
Art. 20 lit.(o) si (f) din Legea nr.69/1991 privind administratia publica locala,republicata;
Art. 28 alin 1) si 3) d in Legea nr.69/1991 privind administratia publica locala,republicata;
HOTARASTE:
Art. 1. Se aproba infiintarea Serviciului public de sport,cultura si arta,fara personalitate juridica,care va gestiona veniturile destinate activitatilor de acest gen,venituri care vor fi cuprinse in bugetul local al Consiliului local al municipiului Oltenita,atat la partea de venituri cat si la partea de cheltuieli,pe anul 2000 si in viitor.
Veniturile mentionate vor fi obtinute dintr-o taxa speciala si din sumele acordate de persoanele fizice si juridice,pentru finantarea acestor activitati.
Art. 2. Sarcinile acestui Serviciu public au caracter obligatoriu si trebuie respectate.Serviciul public este asigurat de Consiliul local,are caracter de obligativitate,trebuie prestat conform legii,cu caracter de continuitate,nu poate fi suspendat sau intrerupt,fara discriminari fata de anumite persoane sau grupuri.
Art. 3. Se instituie incepand cu data de …………………….,o taxa speciala “HELP” pentru sprijinirea activitatilor de sport,cultura si arta,care va fi perceputa de la agentii economici care isi au sediul,reprezentanta sau filiala pe raza municipiului Oltenita,in functie de cifra de afaceri anuala realizata de agentul economic in parte,astfel:
Propunerea : 1
10.000 lei pe luna,pentru o cifra de afaceri de la 30 mil. Lei/an la 50 mil. Lei/an.
60.000 lei pe luna pentru cifra de afaceri de la 50 mil. Lei/ an la 100 mil. Lei/an.
150.000 lei pe luna pentru cifra de afaceri de la 100 mil. Lei/an la 500 mil. Lei/an.
200.000 lei pe luna pentru cifra de afaceri de la 500 mil. Lei/an la 5.000 mil. Lei/an.
300.000 lei pe luna pentru cifra de afaceri de peste 5.000 mil. Lei/an.
Propunerea : 2
Din cifra de afaceri anuala : 0.25 %.
Cuantumul pentru persoane fizice va fi de 500 lei pe luna sau 6.000 lei pe an pentru fiecare familie,sau 250 lei pe luna pentru fiecare persoana care a implinit 18 ani.
Sunt scutite de la plata acestei taxe agentii economoci care au o cifra de afaceri pana in 30 mil lei/an si persoanele handicapate.
Art. 4. Taxa va fi achitata trimestrial,pana la data de 15 ale ultimei luni din trimestru,in numerar la casieria Primariei Oltenita,sau cu ordin de plata in contul Consiliului local al municipiului Oltenita ,nr………………………………,deschis la Trezoreria Oltenita.
Consiliul local va stabili destinatia si cuantumul sumelor alocate din contul special aprobat.
-1-
Art.5. Agentii economici care isi achita obligatiile stabilite la art.3,la termenul stabilit,vor beneficia de acces liber,pe baza unei legitimatii emisa de Primaria Oltenita,la toate manifestarile specifice organizate de Consiliul local si Primaria Oltenita,in limita maxima de 5 persoane.
Art.6. In bugetul local pe anul 2000 si in cele pe anii urmatori,veniturile cu destinatie speciala,prevazute a se realiza,precum si cheltuielile aferente actiunilor publice organizate,vor
fi cuprinse in mod distinct pe capitole,atat la venituri cat si la cheltuieli,gestionarea lor fiind asigurata de Serviciul public infiintat prin aceasta hotarare si va fi urmarita de Serviciul economic care va aviza din punct de vedere al controlului financiar preventiv.
Art.7. Se aproba prin prin anexa prezentei Hotarari,Regulamentul privind modul de organizare si functionare a Serviciului public de sport, cultura si arta,infiintat conform art.1 al prezentei Hotarari.
Art.8. Cu aducere la indeplinire a prezentei Hotarari se incredinteaza Serviciul economic,Serviciul Resurse umane si Serviciul public nou infiintat,din cadrul Primariei municipiului Oltenita.
Art.9. Biroul administratie publica locala va comunica prezenta Hotarare tuturor celor interesati.
Presedinte de Sedinta,
Nr………………………… Avizat,
-2-
ANEXA LA HOTARAREA nr……………………….
(vezi art.7.)
Regulamentul privind modul de organizare si functionare al Serviciului public de sport,cultura si arta din cadrul Consiliului local al municipiului Oltenita
Serviciul public de sport,cultura si arta a luat fiinta potrivit prevederilor(VEZIart. 44 si 45 din Legea nr.189/1998,privind finantele publice locale) prin Hotararea Consiliului local al municipiului Oltenita nr………………………
CAPITOLUL I. Modul de organizare
Art. 1. Serviciul public,care va functiona pe baza de autofinantare,va fi compus din 5(cinci) membri,astfel :
11.Sef serviciu – retribuit
22.Contabil – retribuit
3.Responsabil pentru activitatile sportive – neretribuit(benevol,voluntar)
34.Responsabil pentru activitatile culturale – neretribuit(benevol,voluntar)
45.Responsabil pentru activitatile specifice de arta – neretribuit(benevol,voluntar)
Unul dintre cei doi functionari retribuiti va fi redistribuit din organigrama Primariei(contabilul).
CAPITOLUL II. Atributiile Serviciului public
Art. 2. Serviciul public gestioneaza fondul de venituri cu destinatie speciala,creat pentru activitatile din sport,cultura si arta,avand urmatoarele atributii :
a). asigura incasarea trimestriala pana,la data de 15 ale ultimei luni din trimestru,a taxelor speciale lunare percepute in baza H.C.L. nr…………………………,de la agentii economici si de la persoanele fizice.
b). asigura depunerea sumelor incasate in numerar la casieria Primariei ,iar a celor achitate prin ordin de plata in contul special al Consiliului local,deschis la Trezoreria municipiului Oltenita.
c). Tine evidenta zilnica,pe baza de documente de intrare-iesire,a sumelor incasate,precum si a cheltuielilor aferente actiunilor specifice organizate.
d). in functie de soldul existent,si tinand cont de reglementarile stabilite prin art.3 din Hotarare,face propuneri motivate pentru repartizarea sumelor de bani,in vederea finantarii activitatilor de sport,cultura si arta.
e).urmareste cifra de afaceri a agentilor economici,comunicata la Administratia financiara, pentru stabilirea impunerii.
f). prezinta,avand viza Serviciului economic,propuneri privind distribuirea sumelor de bani in proportie de 85 % pentru sport si de 15 % pentru cultura si arta,spre analiza si avizare in comisiile de specialitate ale Consiliului local si apoi,spre aprobare,in sedinta plenara a Consiliului local.
g). semestrial sau la cererea,cel putin,a unei treimi din numarul consilierilor in functie,prezinta in plenul Consiliului local situatia gestionara a fondului special si modul de utilizare a sumelor de bani.
h). Prin conducerea Primariei,incheie conventii cu persoanele fizice si juridice care contribuie la constituirea fondului special “HELP”,prin care se acorda unele facilitati pentru desfasurarea unor activitati,care vor consta in: dreptul de reclama si publicitate la locul de desfasurare a manifestarilor specifice,fara perceperea de alte taxe,dreptul de a desface produsele,dreptul de
-3-
a imprima pe diverse produse si ambalaje emblema firmei platitoare,precum si alte facilitati care se pot acorda fara incalcarea prevederilor legale.
i). Se ingrijeste de confectionarea si distribuirea legitimatiilor de intrare libera la manifestarile organizate,catre agentii economici care achita in termen taxele stabilite,si tine evidenta acestora.
CAPITOLUL III. Reguli privind repartizarea si utilizarea sumelor de bani din fondul de venituri,cu destinatie speciala.
Art.3. Platile si decontarile se vor face cu aprobarea Consiliului local al municipiului Oltenita,numai pentru actiuni si activitati cu destinatie speciala pentru care a fost creat acest fond “HELP” si in scopuri precise si manifestari concrete.
Art. 4. Repartizarea sumelor se se face in functie de performantele realizate,nivelul Diviziei sportive,campionat National,Balcanic,etc.
In acest sens,Serviciul public,cu sprijinul D.J.T.S. Calarasi va intocmi o grila de performanta.
In acelasi scop vor fi luate in considerare propunerile autoritatilor abilitate din domeniul artei si culturii.
Art. 5. Soldul de sfarsit al perioadei bugetare,ramas neutilizat,urmeaza sa fie folosit in acelasi scop pentru anul urmator.
Art.6. Consiliul local al municipiului Oltenita va stabili o comisie de jurizare,monitorizare pentru activitatile din sport,cultura si arta,in termen de 30 de zile de la data adoptarii prezentei Hotarari.
-4-
EXPUNERE DE MOTIVE
Consecinte sociale si economice ce decurg din fenomenul sportiv.
Sportul este o parte integranta a societatii,care manifesta si reflecta valori culturale.Rostul bunastarii economice si sociale de care publicul larg beneficiaza prin intermediul sportului este enorm.
Sportul joaca un rol direct in societate,prin modalitatile pe care le ofera,de petrecere a timpului liber,de imbunatatire a conditiei fizice,de promovare a integrarii sociale si de intretinere a sanatatii.
Stimulul economic pe care il genereaza sportul contribuie la consum,venituri, incadrarea in munca,dezvoltarea economica pe plan local si national.
Practicarea sportului ca si competitiile propriu-zise ajuta la manifestarea unor efecte benefice atat in plan social si psihologic,cat si economic,pentru participarea indivizilor in sport si in conducerea sportului.De asemenea nu trebuie uitat rolul important pe care il joaca sectorul voluntarial.
Atat in Europa cat si in intreaga lume,sportul este finantat in proportii variabile din diferite surse.Aceste surse includ participantii si consumatorii,statul,sistemele scolare de invatamant nationale,autoritatile locale,forme diverse de intreprinderi private si activitati voluntare.
Dintr-un studiu din 1998,realizat de prof.Wladimir Andreff(Franta) si prof. Wolfgang Weser(Germania),pentru analiza stiintifica in semnificatia sportului pentru societate,se arata ca in multe tari europene,finantarea privata depaseste finantarea publica,cu toate ca finantarea publica asigura baza vitala in sustinerea financiara a sportului.
Diversitatea surselor de finantare,mai ales contributia sectoarelor public si voluntar, ofera garantia asigurarii pe scara larga a “sportului pentru toti”,sansa ca toti sa profite de binefacerile sportului.
Efectele pozitive ale sportului asupra sanatatii constituie un bun castigat atat pentru individ cat si pentru comunitate.
Odata cu dezvoltarea economica va creste si participarea in sport,ca si cheltuielile legate de acesta,dar si pretentiile.
Este un indiciu ca sportul are potentialul de a incuraja cresterea economica si raspandirea lui in municipiul Oltenita.Din 1989 nu s-a facut nimic pe plan local pentru sport.De aceea a venit momentul pentru promovarea unei hotarari de Consiliu local pentru sprijinirea sportului.
Trebuie gandit,ca pe viitor,sa educam consumatorii sa fie gata oricand sa cheltuiasca pentru a se bucura de binefacerile sportului si sa plateasca pentru o buna parte din activitatea lor sportiva sau pentru serviciile asigurate.
Chiar daca,indiscutabil,scopul nu a fost intotdeauna binele general,sustinerea sportului de catre firme fiind,de regula,motivata de interese comerciale,de mediatizare si financiare si este mult mai usor ca “privatizarea” cheltuielilor pentru sport sa fie suportate la nivel de familie sau individ.Autoritatea locala trebuie sa fie un contribuabil financiar major pentru sport.
Cheltuiala financiara publica nu este fara legatura cu cheltuiala pentru educatie, invatamant,sanatate,cultura arta.Sportul reprezinta proportia semnificativa in raport cu celelalte.
Este evident ca standardul de viata si nivelul venitului au un impact esential asupra cheltuielilor legate de sport.Cand venitul este mare,educatia mai buna si pozitia profesionala sigura,cheltuielile legate de sport cresc nu numai in cifre absolute,dar si in cadrul venitului.
In majoritatea tarilor europene,o parte considerabila din venit se cheltuieste pentru activitati sportive,divertisment sportiv,cultura,arta.
-5-
Participarea in sport poate sa insemne participarea in sportul competitional a unor grupuri mici de sportivi de nivel inalt(campionate nationale,Divizia A,Cupa Romaniei),
participarea in sportul competitional de timp liber,in care motivatia realizarii este importanta, participarea in sport,in cel mai larg sens,inclusiv si cazul individului care participa numai ocazional,de placere.
O participare crescuta in sport depinde de :
-timpul liber disponibil;
-standardul de viata,adica nivelul venitului;
-posibilitatile pe plan local;
-existenta amenajarilor sportive;
-accesibilitatea programelor si facilitatilor sportive,in general;
-conostinte si experienta sportiva,influentata la randul ei de rolul sportului in sistemul de invatamant.
In tari ca Finlanda,Suedia,Olanda,Grmania,Franta,participarea in sport este de 60-80% pe cand in Cehia si Slovacia de 10%,iar in Romania 8% din populatie face parte din organizatii sportive,dintre care 3% practica sportul pentru toti.Tinerii trebuie incurajati,motivati si atrasi catre sport,cultura,arta.Nu trebuie sa fim un popor de oameni bolnavi.Cresterea timpului liber si tendinta catre odihna activa fac sa creasca importanta activitatilor sportive,culturale,dar in egala masura si acelor socio-politice.
Nu trebuie sa asteptam ca suporterii sa vina singuri in tribune la meciuri,competitii sau concursuri,ci sa incercam prin tot felul de mijloace sa-i atragem acolo,mai aproape de suflul sportului.De exemplu,in Franta,pe stadionul din Aurillac,se aduna 10-12.000 de oameni la un oras de numai 35.000 de locuitori.Cand mergi pe strada vezi tot felul de afise cu lozinci de genul:”Eu sustin Stade Aurillacois” sau “La o parte,ii batem pe toti”.Sprijinul orasului pentru echipa,pentru sport este impresionant.Fiecare ajuta cu ceva,poate nu cu foarte mult,insa per total se strange destul.
Tot despre sport,dar ca exemplu in tarile anglo-saxone,toti copii incep sa se familiarizeze cu sportul din scoala primara,de la varsta de 7-8 ani.Competitia se naste usor,provocata cand de o scoala cand de alta.In fiecare an toate echipele din scoli isi disputa suprematia pe plan local,fiecare scoala din cartierul respectiv fiind mandra sa-si trimita reprezentantii pe terenul de sport.Este o problema de viitor,de imagine.De asemenea,publicul care vine la meciuri,vine pentru a se simti bine,pentru a se bucura.
Propun infiintarea Serviciului public de sport,cultura si arta,precum si infiintarea unei taxe speciale,numita “HELP”(ajutor),pentru finantarea activitatilor specifice din aceste domenii.
Domeniile de aplicare a acestei atat de mult necesare taxe sunt urmatoarele :
SPORT : fotbal,rugby,box,sah,sportul de masa.
CULTURA : arta figurativa,muzica,teatru,literatura,film.
Teoretic,toate sporturile ar putea fi sustinute,insa,sporturile practicate regulat si cu vechime beneficiaza de interesul unui public tinta.Finantarea pentru cultura-arta va fi de 15 % din totalul taxei,acest lucru fiind o consecinta a interesului scazut al publicului pentru aceste domenii in raport cu interesul pentru sport.Prin sustinerea culturii se presupune si promovarea indivizilor sub forma de burse, ajutor material,instrumente muzicale,ateliere,onorarii de concert,etc.
In mana si mintea dumneavoastra,domnilor consilieri,sta viitorul sportiv si cultural al copiilor nostri,mandria orasului,imaginea Oltenitei !
Cu multumiri,
Consilier local
Dan IONESCU
-6-
dl. ionescu: lumea cand aude de alte taxe spune din start NU.
ce garantie avem noi ca si cetateni ca dupa ce vom dona niste bani si vom cladi o alta baza sportiva, peste cativa ani nu se va gasi un “baiat destept” care sa faca altceva din ea?
cred ca solutia cea mai buna ar fi cedarea acelei baze sau compensarea acesteia (sunt datorii multe la bugetul local).
macar la o generatie sa scoatem si noi un fotbalist ce poate fi vandut cu cateva mii de euro si astfel sa se poata suporta cheltuielile.
iar daca vor fi bani destui, vor aparea binevoitorii care vor “capusa” si ei cate ceva, pt ca asa e frumos.
referitor la legi, stiti ca s-a scos un post din primarie la concurs si ca persoane respectiva trebuie sa aibe studii superioare la un salariu de 500ron brut? cand legea spune min 800?
asa ca nu m-ar mira sa se construiasca ceva pe stadion, noroc cu trenul care mai face galagie si impiedica asa ceva.
Mihai ,
Eu am facut sport , sport de performanta , am facut atletism , am facut armata la Clubul Dinamo sectia atletism , am jucat rugby de la 17 ani pana acum un an la 42 de ani cand o fractura de scafoid cu metatarsiene m-a “obligat” sa spun STOP . Tot ce am facut in sport a fost cu mare gragoste si pasiune , nicidecum sa crestem pe cineva si dupa aceea sa-l vindem . Deja vb de altceva . Esenta miscarii fizice , a educatiei fizice si a sportului si a sportului de performanta sunt chestiuni asemanatoare ca denumire dar diferite ………noi in primul rand ducem lipsa de infrastructura sportiva scolara , ducem lipsa de cultura sportului – de cat de mult insemna pentru individ sa faca miscare in primul rand pentru sanatate etc etc . Sportul trebuie sa fie in primul rand un factor de dezvoltare si un mijloc de educatie pentru copii, tineri si mai tarziu cand cei cu bune calitati sportive vor putea continua in sportul de performanta………………
Undeva trebuie aruncata pisica peste gard . Uite , eu sunt membru si secretar intr-un Club de Rugby la Bucuresti , dezvltam acum un proiect in Chitila unde Primaria ne-a pus la dispozitie gratuit 40.000 mp cu conditia sa facem rugby acolo – si vom face . De ce trebuie Mihai sa merg sa fac asta la Bucuresti via Chitila ? Am eu ceva de castigat ? Oltenita a avut echipa de rugby din anii 1960 cred pana-n 2000 si am activat 3 ani si in divizia A2 . Pepiniera exista dar nu-ti poti lua raspunderea in fata parintilor si sa dezbraci copii prin padure sau sa-i trimiti transpirati acasa. Cine n-a facut sport decat la ” citit ” habar nu are …………….O sa mai revin pe tema…..
in scoli la orele de educatie fizica se fac ore de matematica,limba romana,asta din cauza dotarii precare a scolilor,dar si din comoditatea unor profesori sau invatatori.am dreptate?
La ora actuala se manifesta o delasare a profesorilor de sport si probabil si o deprofesionalizare a lor si asta din cauza salariilor si ca nu mai sunt motivati de nimic . Ia sa existe competitii pe ramuri sportive intre scoli si licee si in functie de rezultate sa se acorde bonusuri la salariu sa vezi atunci interes ………………
in privinta salariilor iti dau dreptate rugby15!cred ca cea mai buna solutie ar fi,intr-adevar,recompensarea profesorilor in functie de performantele obtinute la clasa(depinde foarte mult si de performantele intelectuale ale elevilor).
Mai Fratilor Ca Sa Va Spun Si Eu Ceva… In Romania In Ziua De Azi Nu Mai Poti Face Nimic Fara Bani…. Si Daka In Oltenita Lumea Si-ar Fi Dat Seama De Acest Lucru Ca Noi Vom Ramane Fara Echipa Si Fara Stadion.. Poate Puneau Cu Toti Inclusiv Eu.. Mana De La Mana Si Reuseam Ceva Pentru Stadionul Nostru….. Dar Se Pare Ca Acum In Romania Numai Bani Vorbesc…. Si Sa Mai Va Spun O Chestie Care Nu E Legata De Aceasta Tema.. Ca Sa Ai O Fata Frumoasa Langa Tine Trebuie Sa Ai Bani Sau Masina Buna.. Deci Acum Cel Putyn In Oltenita.. BANI VORBESC!!!!
De ce nu mai facem sport !?
sursa http://www.adevarul.ro de Maria-Clara Brumariu, Raluca Sofronie
În România, tot mai puţini copii aleg sportul de … Ne plângem că devenim o naţiune de graşi şi de bolnavi. Copiii nu sunt motivaţi să facă sport şi ajungem să ne mirăm că mai luăm medalii olimpice. Dar care sunt mizele sportului în România şi ce soluţii există pentru a face din acesta o activitate de masă?
Numărul medaliilor pe care sportivii români le câştigă la marile competiţii europene şi mondiale scade în fiecare an. Dar nu numai sportul de performanţă are de suferit, ci şi sportul de masă, potrivit preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport (ANS), Octavian Bellu: „Sporturile de masă ar trebui să fie practicate la toate vârstele, de la cei mai mici copii până la persoanele de vârsta a treia”.
Preşedintele ANS este de părere că românii, ca popor, nu au o educaţie sportivă. „Dorinţa, ideea de a face sport, trebuie să plece de la nivelul familiei. Lumea trebuie să perceapă mişcarea drept sănătate. Performanţa este pentru un grup restrâns, iar aceasta pleacă tot de la ideea de mişcare.”
Resursele umane reprezintă o altă mare problemă a sportului românesc. Avem din ce în ce mai puţini antrenori buni şi specialişti în tehnologia de refacere sau psihologi care să se ocupe de sportivi, afirmă Bellu.
Românii practică sportul din fotoliu
Lipsa activităţilor extracurriculare şi faptul că profesorii de educaţie fizică nu mai sunt motivaţi în niciun fel sunt aspecte la fel de importante. „Felul în care sunt văzuţi profesorii de sport de către ceilalţi profesori este îngrijorător şi nemotivat şi, peste toate, nici nu se consideră că profesorul de sport predă după o programă. Tot o facultate am făcut, iar materia este foarte importantă”, explică Bellu.
Fostul antrenor al lotului olimpic de gimnastică dă ca exemplu pozitiv universităţile din Statele Unite ale Americii. Aici, proba de educaţie fizică este eliminatorie la admitere. „Pe vremea mea, când eram obligaţi să facem educaţie fizică în şcoli, copiii erau măsuraţi, evaluaţi şi astfel se vedea cum se dezvoltă noua generaţie.
Acum, toţi dau vina pe tineri, care nu mai fac sport pentru că îşi ocupă timpul cu internetul, cu discotecile. Dar nu au dreptate. Şi tinerii din străinătate au internet. Ei însă fac sport pentru că sunt educaţi. Noi, în schimb, am devenit mari consumatori de sport din fotoliu”, afirmă iritat Octavian Bellu.
Antrenorul de gimnastică Nicolae Forminte consideră la rândul său că practicarea sportului în România are hibe. Dincolo de cost, problema e dacă se mai face sport de performanţă. Numărul copiilor care se îndreaptă spre performanţă e tot mai mic.
Pe de altă parte, există copii care vor să practice sport, dar nu au resurse, în special cei din mediile defavorizate şi din zonele rurale. Apoi, mai e şi problema dascălilor, care s-au împuţinat pentru că nu există motivaţie salarială. Remuneraţia antrenorilor e mizeră, la limita subzistenţei. În asemenea condiţii, oamenii pur şi simplu renunţă şi pleacă.
Pauza de sport
Octavian Bellu povesteşte cum a observat surprins că, în Japonia, la ora 11.00 dimineaţa, toţi ies din birouri şi fac mişcare timp de zece minute. Potrivit preşedintelui ANS, această activitate este una firească pentru japonezi, făcând parte din programul lor obişnuit. „Noi suntem încă în perioada de tranziţie şi vorbesc aici din toate punctele de vedere. Va mai dura ceva timp până o vom traversa”, mai spune Bellu.
Afirmaţiile fostului antrenor sunt susţinute şi de Nicolae Mărăşescu, fost secretar de stat la Ministerul Tineretului şi Sporturilor.
„Rezultatul pe care România l-a obţinut anul acesta la Olimpiadă este cel mai slab din ultimii 56 de ani. Olimpiada este o piatră de hotar. Din fericire, suntem acolo şi tot din fericire am reuşit un loc fruntaş înaintea unor ţări cu tradiţie importantă în sport. Din păcate, este cea de-a treia Olimpiadă la rând când numărul medaliilor scade”, susţine Mărăşescu.
Pentru Olimpiada de la Londra din 2012, cel mai important este ca sportivii, antrenorii şi specialiştii să se concentreze metodic pe ce s-a greşit, să urmărească din punct de vedere tactic unde au existat rezultate înainte, iar acum nu mai sunt şi să încerce să îmbunătăţească situaţia, sugerează fostul secretar de stat.
Antrenorul Nicolae Forminte şi gimnasta Sandra Izbaşa, … Performanţa cere răbdare, iar rezultatele apar după mult timp
Patru elemente sunt esenţiale atunci când vine vorba de performanţă, consideră Mărăşescu: talent, condiţii, tehnicieni şi motivaţie. „Într-o lume profesionistă, dacă lipseşte una singură, tot sistemul are de suferit. Noi, în momentul acesta, nu avem însă niciuna şi de aici trebuie plecat.”
Prima măsură de amploare ce trebuie luată este reînfiinţarea Ministerului Tineretului şi Sporturilor. „Desfiinţarea lui a fost una dintre cele mai mari greşeli. După aceea, trebuie modificată legea sporturilor. Trebuie să ne întoarcem la Cartea Albă a Sportului. Un alt lucru extrem de important este punerea în aplicare a ordonanţei conform căreia programa şcolară să includă trei ore de educaţie fizică pe săptămână”, susţine Mărăşescu.
De asemenea, este foarte important ca loturile să se reorganizeze şi să înceapă să se pregătească încă de acum pentru Olimpiada din 2012. Mărăşescu doreşte organizarea de campusuri şcolare şi universitare în cel puţin 12 sporturi, îmbunătăţirea urgentă a condiţiilor din cluburile şi liceele cu program sportiv, dar şi modernizarea cât mai rapidă a bazelor şi centrelor sportive din România.
„Alte priorităţi sunt terminarea Stadionului Naţional, care să fie accesibil şi pentru fotbal, şi pentru atletism şi construirea unei Săli Polivalente de 15.000 de locuri, sală multifuncţională pe care să poată fi practicat orice fel de sport”, susţine Mărăşescu.
El se declară nemulţumit de situaţia bazelor şi stadioanelor din România. Atleţii nu au un stadion pe care să se pregătească de patru ani, deoarece a fost închis pentru renovare în 2004, iar lucrările nu s-au încheiat nici acum.
„Nici înotul nu are. Camelia Potec (fostă campioană olimpică la nataţie – n.r.) a spus că nu există bazin competitiv în România”, afirmă iritat Mărăşescu şi aminteşte că echipa de polo a ratat calificarea pentru că nu a avut unde să lucreze, iar săritorii s-au antrenat pentru Olimpiada aceasta pe uscat. „Săreau de pe trambuline pe saltele.”
Nu există interes
Mărăşescu conchide că în România, interesul pentru afaceri surclasează interesul pentru sport, acţionând ca o piedică pentru cei care doresc performanţă, dar şi pentru simplii cetăţeni care doresc să facă mişcare. El a ajuns la această concluzie după închiderea Stadionului Tineretului, unde interesele de afaceri au avut un cuvânt important de spus. „Afaceriştii care vor cu orice preţ să pună mâna pe el opresc foarte mulţi sportivi să se antreneze”, spune acesta.
Dar bazele de antrenament sunt doar o parte a problemei. „Centrele de medicină şi cercetare nu au aparate. Dacă un sportiv se accidentează trebuie să se ducă la spital, pentru că la centru nu există nici măcar tomograf. Ştiţi ce înseamnă refacere în România? Duş, saună, masaj şi la revedere! Este normal ca echipa naţională de fotbal să spună că a obosit, din moment ce nu avem mijloace moderne de refacere”, susţine Mărăşescu.
Specialiştilor li se dă cu piciorul
Noroc că România are oameni care ne-ar putea salva din această situaţie ingrată. „Octavian Bellu şi Mariana Bitang sunt cei mai mari antrenori din lume. Trebuiau să continue, să fie încurajaţi. Scârbiţi, însă, de situaţie, au trebuit să-şi dea demisia.
Toată lumea se luptă pentru specialişti şi noi le dăm cu piciorul? Aşa au ajuns cei mai buni antrenori, în loc să facă ce ştiu ei mai bine, să se uite la televizor”, explică Mărăşescu problema specialiştilor care, rând pe rând, se retrag din lumea sportului. Acest lucru este perfect normal din punctul său de vedere, ţinând cont că salariul unui antrenor din România este de maximum 1.000 de lei.
„În condiţiile acestea, cum să-şi dea interes? Da, avem o bază sportivă grozavă la Deva, dar cine se duce pe banii aştia până acolo? Trebuie să fii nebun să faci aşa ceva!” Mărăşescu concluzionează că în România există o lipsă de interes cruntă faţă de sport. Potrivit datelor cunoscute de el, numai în Bucureşti s-au distrus în ultimii 20 de ani 49 de stadioane şi baze sportive.
„În România am putea spune că toate sporturile sunt sporturi-problemă, dar unele chiar sunt dezavantajate. Hipismul de exemplu. Nu avem hipodrom. O ţară fără hipodrom este o ţară cel puţin modestă. Este adevărat, hipismul este un sport foarte scump, dar e important să existe.” Una dintre rezolvările pe care acesta le vede este construirea de baze sportive care să fie puse la dispoziţia oricărui cetăţean.
Infrastructura se va dezvolta în 15 ani
În România, potrivit lui Octavian Bellu, preşedintele ANS, cele mai multe cluburi şi baze sportive, precum Dinamo sau Steaua, sunt în administraţia diferitelor ministere.
„Baze, instalaţii sportive, toate se vor face. S-a dat drumul la mai multe programe guvernamentale prin care se vor construi 70 de bazine, 40 de patinoare, terenuri şcolare, dar şi olimpice. Infrastructura se dezvoltă, dar va mai dura 10-15 ani”, afirmă Bellu. Momentan se lucrează la infrastructura sporturilor de iarnă.
Federaţia de baschet a început un program de amplasare a panourilor în toate zonele din Bucureşti, iar în trei ani şi-a mărit numărul de practicanţi de la 350 la 5.000. Şi nu este singura. Toate federaţiile sportive au deschis programe de activităţi prin care să atragă cât mai mulţi practicanţi. „Eforturi se fac, dar se vor vedea peste două cicluri olimpice.
Cei care vor participa la Olimpiada de la Londra sunt incluşi deja în loturi. Speranţa noastră stă în cei care au acum patru-cinci ani”, explică Bellu. Fostul antrenor susţine că România este campioană mondială la construit săli de sport.
În doar patru ani s-au construit 700 de săli, iar în curând vom avea probabil 1.000. Dar degeaba le avem, dacă nu pot fi folosite pentru că ori nu au dotările necesare, ori costurile sunt prea mari, consideră Bellu. Scump este, însă, peste tot în lume. Gratuitate există doar în loturi, iar în străinătate nu există deloc. Americanii au 100% sport privat, dar la costuri accesibile populaţiei.
Preşedintele ANS spune că la Braşov şi Oradea s-au construit „adevărate minuni”, iar la Constanţa, o sală de 10.000 de locuri. Dar construirea de săli nu rezolvă esenţa problemei.
Bazele sportive din Braşov oferă condiţii decente … Sporturi pe cale de dispariţie
Una dintre cele mai mari probleme ale sportului la ora actuală în România este că nu avem suficiente baze sportive, consideră campioana la atletism Gabriela Szabo. Primăriile se implică în susţinerea şi promovarea fotbalului. Se dau miliarde pentru fotbal, iar celelalte sporturi sunt neglijate. Aproape că putem vorbi despre sporturi pe cale de dispariţie, însă nu putem da vina pe federaţiile sportive sau pe ANS, ci mai degrabă pe sistem.
Înainte, copiii talentaţi plecau de la cluburile şcolare la liceele cu program sportiv, de unde erau selectaţi pentru cluburile municipale. Acestea din urmă aveau un rol extrem de important, pregătindu-i pe copii pentru marea performanţă.
A fost un sistem care a funcţionat bine şi care acum scârţâie pentru că nici măcar nu ştim ce vrem. „Clar că România are nevoie de susţinere şi la sănătate şi la altele, dar până la urmă sportul reprezintă şi sănătate”, spune Szabo, subliniind că acum intervin sindicatele care vociferează împotriva susţinerii sportivilor.
Copiii ştiu doar fotbal
O altă problemă este că mass-media nu promovează toate sporturile. La TV se arată doar mizeria din fotbal, astfel că celor mici nu li se dau alternative. „Oamenii se formează şi de pe margine, prin informaţiile pe care le primesc. Media a uitat să promoveze sporturile de tradiţie şi copiii ajung să nu mai ştie altceva în afară de fotbal.”
În 2006, Gabi Szabo a demarat campania „Sport pentru Viaţă” prin care s-a dorit promovarea sportului în rândul copiilor, educarea lor în spiritul respectului pentru muncă şi efort şi a fairplay-ului. Szabo povesteşte însă despre dificultăţile pe care le-a întâmpinat în găsirea unor parteneri media. „Mi se spunea: «campania e bună, dar nu citeşte nimeni».”
Pentru ca sportul să devină o activitate de masă, ar trebui în primul rând să fie promovate valorile, afirmă Szabo. Apoi, e necesar ca „profesorii să înţeleagă cât de important este să facă orele de educaţie fizică, acelea puţine, multe, câte sunt.
” Aici intervine şi problema de ordin financiar, pentru că profesorii sunt plătiţi. Prin urmare, printre priorităţi ar trebui să se numere promovarea sportului olimpic în media şi creşterea salariilor dascălilor. Aşa putem spera că, în timp, sportul va deveni o preocupare naţională. „Dacă pui cărămidă cu cărămidă, se va vedea în timp. Performanţa se clădeşte treaptă cu treaptă.”
Un alt fenomen este acela că, de multe ori, în drumul spre performanţă, copiii sunt puşi în situaţia de a alege între sport şi învăţătură. Şi cei mai mulţi renunţă la sport. În şcolile din România există o incompatibilitate totală între sportul de performanţă şi carte.
„Încă nu avem cultura din SUA, unde în toate şcolile sportul se impune, unde sunt organizate competiţii interşcolare”, explică Szabo. „La fel se întâmplă şi în Europa de Vest. Sportul primează. În mod cert, trebuie să facem mai mult pentru sportul şcolar”, conchide aceasta.
Inspectorul de sport din cadrul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB), Laurenţiu Oprea, consideră, spre deosebire de Szabo, că sportul de performanţă se poate face în paralel cu studiul.
„E o meteahnă veche a clasei didactice care spune că sportul şi cartea nu sunt compatibile. Cine vrea cu adevărat poate aloca timpul liber antrenamentului.” Pe de altă parte, Oprea recunoaşte că timpul liber al elevilor este tot mai mic, date fiind programa încărcată şi numărul mare de teme pentru acasă.
Scandalurile strică imaginea sportului
Este dificil să faci sport şi atunci când nu cauţi să faci performanţă, consideră antrenorul Nicolae Forminte. „Totul e scump!” În afară de bani, mai sunt însă şi alte piedici în drumul tinerilor spre sport. În primul rând, este vorba despre lipsa de educaţie fizică şi sport din şcoli.
„E sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire”, spune acesta. Sportul în şcoală se face facultativ, o oră care trebuie bifată, dar care nu le insuflă copiilor dragostea şi plăcerea de a face sport, şi atunci este normal să nu se reflecte nici în afara şcolii, consideră Forminte.
O altă cauză pentru care tinerii nu optează pentru sport sunt şi diversele scandaluri şi cancanuri care nu fac decât să-i şifoneze imaginea. Modelele pozitive nu mai sunt scoase în evidenţă. „Dacă un sportiv din 100 se accidentează, acel accident va fi mediatizat şi transformat în telenovelă, fără să mai conteze că alţi 99 sunt perfect în regulă.”
Majoritatea şcolilor nu optează pentru o oră suplimentară de sport
Un studiu recent a scos la lumină faptul că zeci de mii de copii suferă de diabet de tip II pentru că nu fac mişcare. „În curând o să fim o ţară de genii în trupuri bolnave. O să umplem spitalele, nu stadioanele”, a spus Octavian Bellu.
În prezent, la clasele I-VII şi IX-X se fac câte două ore de educaţie fizică şi sport pe săptămână. La clasa a VIII-a, în funcţie de dispoziţia şcolii, se fac una sau două ore, iar la clasele XI-XII, o singură oră. Acestea sunt prevăzute în trunchiul comun, însă există posibilitatea de a se introduce o oră de extindere. Majoritatea şcolilor nu optează pentru această oră suplimentară.
Uniunea Europeană a emis o directivă conform căreia programa şcolară trebuie să conţină trei ore de sport pe săptămână. „N-am văzut-o, dar am tot auzit de directiva asta”, spune inspectorul Laurenţiu Oprea. Momentan, în Capitală e greu de pus în aplicare din cauza numărului mic de profesori şi a bazelor sportive insuficiente.
„S-ar suprapune clasele!”
Profesorii de educaţie fizică, la fel ca şi ceilalţi, lucrează după o programă şcolară. Anul acesta va intra în vigoare programa revizuită în care s-au introdus aproape toate sporturile olimpice şi s-au scos unele exerciţii mai puţin simpatizate de copii.
Şcolile au libertatea de a alege jocurile pe care să le practice. În acest moment, Ministerul Educaţiei derulează un program de refacere a materialului sportiv din unităţile şcolare, susţinut de Uniunea Europeană, precizează Oprea.
În Bucureşti există un singur bazin de înot, în cadrul Şcolii nr. 3, care a fost refăcut după câteva zeci de ani de nefuncţionare, iar din cele şapte cluburi sportive ale metropolei doar două au săli proprii de sport, dezvăluie Oprea. În Capitală sunt 162 de săli de sport şi 268 de şcoli şi licee. Dintre acestea, 105 îşi desfăşoară activitatea în săli improvizate. Din cele 103 licee, 72 au săli de sport normale şi 31, improvizate, iar din cele 165 şcoli, doar 90 au săli de sport normale.
În opinia inspectorului, printre punctele nevralgice ale sportului şcolar se numără diminuarea numărului de ore de educaţie fizică, de la două ore pe săptămână la una singură, la clasele a XI-a şi a XII-a, creşterea numărului de elevi scutiţi medical, scăderea interesului elevilor pentru sport şi orientarea lor spre activităţi nocive practicate în afara şcolii, dar în timpul programului.
Oprea e de părere că elevii ajung să vagabondeze în timpul orelor de sport acolo unde nu există interes din partea cadrelor didactice pentru această disciplină şi unde nu sunt nici condiţii. „Din cauza lipsei de baze sportive şi de condiţii adecvate pentru practicarea sportului în şcoli, copiii au ajuns să nu prea mai dorească să facă sport, cu atât mai puţin sport de performanţă.”
Noua programă şcolară introduce mai multe sporturi … Educaţia fizică, Cenuşăreasa şcolilor
Pe lângă aceste puncte slabe ale sistemului, Oprea a subliniat faptul că elaborarea noii programe pentru clasele V-VIII şi introducerea orelor de educaţie fizică la clasele primare sunt categoric paşi înainte în efortul de a insufla copiilor dragostea pentru sport.
În acest sens, s-au făcut cursuri de pregătire a profesorilor de sport pentru a putea preda la clasele I-IV, unde pedagogia şi metodica diferă. „E bine de intervenit”, spune acesta. „Cu un pic de sprijin din partea şcolilor, lucrurile ar merge mai bine.
Din păcate, există încă unii directori de şcoală care tratează sportul ca pe o Cenuşăreasă.” Pentru ca practicarea sportului să devină o activitate de masă, inspectorul propune introducerea cât mai multor competiţii, începând de la clasele mici, creşterea numărului de săli de sport, construirea de bazine de înot în şcoli, motivarea cadrelor şi reintroducerea celei de-a doua ore de sport săptămânale la clasa a XII-a. „Ar fi extraordinar să se introducă şi a treia oră.”
Nici în ţară lucrurile nu stau grozav la capitolul sport, dar în unele oraşe parcă încep să se urnească. În România există 151 de cluburi sportive şcolare şi secţii sportive şi 11 licee cu profil sportiv. Mai avem 3.418 cluburi sportive autorizate din care 355 de stat şi 61 care aparţin de societăţi comerciale. Restul de 3.002 sunt private.
Sportul renaşte la Braşov
Oraşul de sub Tâmpa se află în situaţia fericită de a avea baze sportive care oferă condiţii decente de pregătire pentru sportivii care fac performanţă. Practic, nu există ramură sportivă care să nu poată fi practicată.
La Sala Sporturilor „Dumitru Popescu Colibaşi”, la Dinamo, Metrom, în Noua sau la Complexul Olimpic din Poiana Braşov poţi să practici înot, judo, karate, scrimă, atletism, baschet, volei, handbal, patinaj, hochei, schi sau chiar popice. Autorităţile locale şi judeţene fac eforturi pentru a aduce bazele sportive la standarde europene.
Primăria Braşov promite de doi ani să renoveze în totalitate Sala Sporturilor, unde funcţionează bazinul de înot şi unde au loc competiţiile la handbal sau baschet. Mai mult, edilii locali promit să amenajeze şi un patinoar în Parcul Tractorul, pentru practicarea hocheiului şi patinajului.
De asemenea, Consiliul Judeţean a pus la punct complexul sportiv de la Olimpia, aflat la poalele Tâmpei. Vara, aici se practică tenisul, iar iarna este amenajat un patinoar artificial, instalaţia fiind achiziţionată şi pusă în funcţiune la începutul acestui an. De asemenea, autorităţile judeţene au promis că, în această iarnă, va fi gata şi patinoarul pentru „short track” de sub Tâmpa, pentru patinajul viteză.
Părinţii, sponsorii de bază ai copiilor
Dacă la capitolul baze sportive nu există probleme grave la Braşov, susţinerea financiară a copiilor care vor să facă performanţă rămâne o chestiune greu de rezolvat şi cade exclusiv în sarcina părinţilor. Există şi sporturi care nu sunt costisitoare.
De exemplu, cei care practică înotul la Clubul Sportiv Municipal (CSM) plătesc o taxă lunară de 40 de lei, care asigură intrarea la bazin, plata antrenorului, medicaţia şi accesul la sala cu aparatură sportivă, conform Corneliei Sandu, instructor de înot.
La competiţii, transportul e asigurat de club, iar un costum, cască şi ochelari, nu costă mai mult de 300 de lei. Cei care nu sunt legitimaţi la CSM au de achitat 12 lei/zi pentru şedinţa de antrenament.
Lucrurile se complică în cazul celor care iubesc tenisul. Silvia Niţescu este o mămică ce a renunţat la foarte multe pentru ca fetiţa ei să obţină performanţă: „Ca să vă faceţi o idee, o rachetă ajunge la 700 de lei şi sunt necesare trei-patru pe an, la fel, trei-patru echipamente, care fiecare costă 100-150 de euro, terenul – vara 20 de lei/oră, iarna, la balon, 45 de lei/oră, şi zilnic face antrenament două ore, iar antrenorul costă 25 de lei/oră.
La acestea, trebuie adăugate cheltuielile cu deplasarea la competiţii. Sunt cam 20 pe an, iar fiecare costă, în medie, cam 1.000 de lei, reprezentând cazare, masă sau taxa de participare. Clubul (Dinamo, în cazul de faţă – n.r.) nu oferă nimic.”
Condiţii grele pentru sporturile de iarnă
Paradoxal, cele mai multe probleme le întâmpină cei care iubesc sporturile de iarnă. Echipa de hochei sau cei care preferă patinajul se antrenează în prezent la Miercurea Ciuc, la 100 km de Braşov. „Şi nici acolo copiii nu au condiţii bune.
Dacă un patinoar afară are o temperatură ambiantă de 5-10 grade Celsius, la Ciuc de multe ori e sub zero grade”, declară Georgeta Ionescu, care are un băiat şi o fetiţă practicanţi ai patinajului.
În ceea ce priveşte costurile, situaţia este şi mai complicată: „Gândiţi-vă că, numai în primele şase luni, am cheltuit peste 20.000 de euro doar pentru echipament şi pentru ieşirile afară din ţară. O pereche de patine costă în jur de 1.000 de euro şi trebuie să cumpăr două pe an, mai ales că unui copil îi creşte rapid piciorul.”
Situaţia este confirmată şi de Angela Farkas, a cărei fetiţă face patinaj artistic: „Patinele costă 1.000 de euro perechea sau 400, cele second-hand. Plătim cantonamentele la Miercurea Ciuc, costumele. O rochiţă costă în jur de 150-200 de euro, şi cum sunt trei programe, trei rochiţe. Faceţi calculele, să vedeţi că nu este uşor să ai un copil care să facă performanţă.”
În Alba, stadionul a devenit mall
Sportul şi petrecerea timpului liber sunt două activităţi-problemă în acest judeţ. Sălile de sport rezistă doar pe lângă şcoli care sunt închise în perioada verii. Există câteva cluburi private, dar cu posibilităţi limitate şi la preţuri piperate pentru omul de rând.
Unul dintre stadioanele din Alba Iulia, unde localnicii mai jucau fotbal sau alergau, a devenit mall. Consilierii locali sunt cercetaţi de direcţia anticorupţie pentru această măsură pripită, mai ales că au promis construcţia altui stadion în loc, lucru nerealizat încă.
În Alba Iulia există un bazin de înot în aer liber, lăsat în paragină de autorităţi. Bazinul acoperit, mic şi mereu ocupat de micuţii care doresc să înveţe să înoate este un loc ocolit de cei care trebuie să stea prea mult la rând. În atare condiţii, cetăţenii din Alba preferă să-şi petreacă timpul liber şi să facă sport fie în staţiunea Geoagiu Băi din Hunedoara, fie la mare, profitând de ofertele ieftine din extrasezon. Cei mai temerari se bălăcesc în apele murdare ale Mureşului. (Au contribuit: Sebastian Dan, Iosif Gligor)
În curând o să fim o ţară de genii în trupuri bolnave. O să umplem spitalele, nu stadioanele.
Octavian Bellu, antrenor
P.S. In anul 1990 cand eram intr-o sedinta CPUN Local Oltenita am propus inca de pe atunci sa construim stadioane pe langa fiecare scoala in loc de spitale si un nene colonel cumunist a zis ca nu se poate tovarase ………………….
NO COMMENT
mai frumos e la radovanu!
pacat…era frumos la noi pe stadion…
asa ca de cand a murit catalin haldan nu sa mai facut nimic pe stadionul ala pacat de el ca era frumos
faza e k…akm avem si un bazin sooper:X ..dak s-ar face si stadionul..:X poate si niste magazine noi… Oltenita chiar ar fi un orash ff frumos:X..ii mai trebuie cateva retusuri;):D
da mella sunt de acord cu thine..t.besk si ne vedem la anu la bazin..:)) =))) visez si eo c sa imi ceretsi..:*
ehe au fost ani frumosi la oltenita!!!!!!!!!!