A incetat din viata prematur, in urma unei dificile interventii chirurgicale cardio-vasculara, dl. prof. Nicolae Marin ( “NAE”), un suflet nobil, exigent, dar bland.
Un pios omagiu celui ce a fost un eminent profesor de matematica, director al liceului “Neagoe Basarab” Oltenita si mult iubitul nostru “dirig”, ultima generatie pe care a pastorit-o, toti cei patru ani de liceu ai nostrii!
Promotia 2004 a clasei de matematica-informatica a Liceului Teoretic “Neagoe Basarab”.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe dl Nae, asa cum ii spuneam toti! Ma doare enorm moartea Domniei lui…Mi-a fost profesor 4 ani, apoi 5 ani si jumatate am fost (mi-e greu sa spun, parca nici nu suna bine)…coleg de cancelarie. I-am “transcris” in toti acesti ani efortul depus pentru finalizarea orarului. L-am admirat foarte, foarte mult. Asa cum spunea Sergiu Nicolaescu despre moartea iubitului actor Stefan Iordache, au inceput sa moara “dinozaurii” Liceului “Neagoe Basarab”! Pacat…Era principalul invitat la aniversarea celor 10 ani de sfarsit de liceu, eveniment ce va avea loc anul viitor.
Subscriu in numele Promotiei 1999 a clasei de matematica-informatica a Liceului Teoretic “Neagoe Basarab” Oltenita.
Stim ca pierderea lui Nae reprezinta o lovitura cumplita atat familiei cat si a celor care l-au cunoscut….colegi..prieteni..etc…. Suntem alaturi in aceste momente dificile Promotia 1983 A + B + C + D ….Dumnezeu sa-l ierte
Ionescu Dan Lucretiu
Sa-l odihneasca Dumnezeu in pace! Un om memorabil, un profesor de exceptie, asa cum putini au fost si mai sunt. Cuvintele sunt de prisos in aceasta conjunctura, in care trebuie sa ne luam “Adio!” de la cel care ne spunea pe bancile liceului, cand toti il priveam cu mirare, ca ne poate demonstra: “ca 1+1 fac 3, ca eu pot sa rastorn matematica!” …
Da, ar fi putut sa ne demonstreze, sunt convinsa de asta!
Se pare totusi ca Dumnezeu isi aduna alesii si, in aceste conditii, ai Doamne grija de ei!
Sincere regrete,
Iustina Niculescu
Promotia 1997-2001
cu totzii il regretam pe domnul “NAE” …. fostul nostru diriginte si profesor …. si o sa ne aducem aminte de dansul mereu cum ne spunea glume si printre exercitzii si probleme ne povestea cate ceva haios ….. Dumnezeu sa-l ierte!
Da…este foarte trist….Regret nespus,nu ma asteptam la asa ceva…
A fost un profesor eminent, un om extraordinar cu un suflet mare, desi la inceputul liceului il priveam cu putina teama din banca mea, rugandu-ma sa nu se deschida catalogul la “B”.
Cu totii o sa il pastram in mintea si in sufletele noastre si o sa ne amintim cu mult drag de cel care a fost “profu de mate”…
Dumnezeu sa il odihneasca!
Da…este foarte trist….Regret nespus,nu ma asteptam la asa ceva…
A fost un profesor eminent, un om extraordinar cu un suflet mare, desi la inceputul liceului il priveam cu putina teama din banca mea, rugandu-ma sa nu se deschida catalogul la “B”.
Cu totii o sa il pastram in mintea si in sufletele noastre si o sa ne amintim cu mult drag de cel care a fost “profu de mate”…
Dumnezeu sa il odihneasca!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace
Desi in timpul liceului, cu precadere in clasele XI,XII, singurele note pe care mi le dadea erau 2 si 3, nu pot sa nu-mi amintesc cu drag de el si, mai ales, sa nu fiu trista in aceste momente.
De cate ori ma gandeam la liceu, imi venea in minte si imaginea lui. Voi pastra mereu in suflet cuvintele pe care le auzeam frecvent si care ma emotionau de fiecare data: “Dicu, 3!” Pacat ca totul a ramas doar o amintire…
DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE, NAE, SI SA AIBA GRIJA DE SUFLETUL TAU!
XII-C promotia 2002-2003
Dumnezeu sa il ierte!a fost un om extraordinar,am fost vecini;a inceput scoala!!!!!!!!!!iar dansul zilnic trecea prin fata geamului meu,pacat ca nu o sa il mai vedem niciodata
Trecerea d-lui “Nae” in nefiinta m-a intristat foarte mult.
Parca zilele trecute stateam in banca si tremuram asteptand sa aflam daca se va deschide catalogul la noi.
Un om extraordinar si un profesor de exceptie.
Dumnezeu sa-l odihneasca.
Paul Odaiasu,
Promotia 2003.
“Stelele care cad nu pier ,/ Stelele care cad se duc pe un alt cer!”
A mai cazut o stea … o persoana deosebita atat ca om cat si ca profesor care a stiut sa atraga de partea sa multe generatii de elevi . Proful Nae va ramane in sufletele noastre si ,probabil , de acolo de Sus ne priveste si isi da seama cat il regretam . Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Un profesor de exceptie, dar peste toate un om extraordinar. Unul dintre acei profesori de care iti aduci aminte cu siguranta peste ani! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Condoleante familiei!
XII C, promotia 2003.
din descrierile colegilor d-nul “Nae” a fost dar va ramane in sufletele noastre ca un mare profesor si de….. nu cred ca vom mai avea un profesor de matematica care spunea 1 + 1 fac 3 un profesor….care stia sa mai glumeasca cu elevii lui.Un profesor,un om extraordinar.Stelele care cad nu se…uita.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! sincere regrete familiei!!!!!!
parca-l aud cand ne spunea “Ba… prost sa fii, da’ sa-ti revii!” cata dreptate avea…
Dumnezeu sa-l ierte!
Dumnezeu sa-l odihneasca! A fost un profesor si un om extraordinar. Au trecut atatia ani dar parca ieri eram in banca sau la tabla si, de multe ori, ne gandeam, impreuna, nu numai sa rezolvam problemele dar sa cautam si alte solutii.
Imi pare rau ca nu am fost la intalnirea de 20 de ani.
Sorin P.
XII A, promotia 1987
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Cred ca nu exista vreun om, fie ruda, prieten, coleg, elev sau fost elev, care sa nu regrete aceasta pierdere…
M-a socat vestea si parca inca nu pot sa constientizez ca d-l “Nae” nu mai este
Dupa cum au zis si ceilalti colegi, dumnealui a stiut sa fie si exigent si bland, sa ne faca si sa tremuram, dar si sa zambim…
In unele zone ale tarii, oamenii trebuie sa planga atunci cand se naste un prunc si sa zambeasca atunci cand altcineva se stinge… Asa ca, sa incercam sa zambim pentru “steaua” care ne-a parasit pentru “un alt cer”, dupa cum a scris si Geni mai sus…
Condoleante sincere familiei!
XII C, promotia 2003
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
:(:|:|
Sincere regrete pentru cel care ne-a fost 4 ani de zile un profesor de exceptie!imi amintesc si acum cand ne spunea:”Nu imbatranesti cand incepi sa uiti ci imbatranesti cand iti aduci aminte”!Domnul Nae cum ii spuneam noi a fost (si imi pare rau ca o spun la trecut) un om si un profesor cum nu cred ca am sa mai intalnesc vreodata.De la Dumnealui toti am avut de invatat!A devenit bunic si bucuria asta a impartit-o cu noi!ne-a adus o poza cu nepoata Dumnealui de care era foarte mandru…sunt multe de spus…lucruri de care imi amintesc cu drag!Domnule Profesor vrem sa stiti ca am intrat toti la facultate…in ultimul an nu prea ne-am vazut…vrem sa va multumim pentru tot!nu va vom uita niciodata!ati fost si veti ramane al nostru Domn Nae!
Sincere condoleante familei!
trupul neinsufletit al dl prof este depus la capela bisericii Sf. Nicolae (biserica de la piata, din centru).
inmormantarea va fi vineri, voi reveni cu ora.
Sunt socat….nu imi vine sa cred! Mi-a fost profesor 4 ani….Sincere condoleante familiei si corpului profesoral al Liceului “Neagoe Basarab”. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Promotia 1999 – mate-info
slujba religioasa este programata pentru vineri la ora 11.
Du-te la Dumnezeu si invata-L macar jumatate din cate ne-ai invatat pe noi. In felul acesta poate ca isi va aduce si El aminte sa fie bland si bun. Sa ai liniste si sa stai linistit…aici jos nimeni nu te uita. Dormi in pace!
Victor NICOLAU, filologie 2000
Aş fi dorit să păstrăm un moment de reculegere pentru el. Întreg oraşul. Sunt convinsă că fiecare dintre cei care l-au admirat o fac în suflet, se roagă pentru el în interiorul lor. Reculegere înseamnă înălţare sufletească, contopirea cu Dumnezeu sau nu ştiu, poate revizuirea unor atitudini din timpul vieţii. Dar cu siguranţă o recalculare a dorinţelor noastre şi o bună viziune asupra vieţii şi morţii. Eu nu cred că oamenii precum Nae vor fi uitaţi vreodată de cei care îl cunosc sau l-au avut dascăl, măcar doar pentru zâmbetul pe care îl afişa atât de rar şi care ascundea un suflet mare. Se sting uriaşi din viaţă, dar sunt convinsă că ei se transformă în stele ce vor străluci etern pe cer. Şi cum spune Ştefan Iordache “Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa.” Şi Dumnezeu să ne ierte pe noi, cei care am rămas în viaţă şi nu ştim să o apreciem, decât după ce simţim că o pierdem. Pe ei Dumnezeu i-a chemat la El: pe Ovidiu Iuliu Moldovan să îi recite din Eminescu şi să interpreteze rolul său din “Craii de curte veche”, pe Ştefan Iordache să îi cânte un tango sau să joace în “Cel mai iubit dintre pământeni”, iar pe profesorul ilustru Nicolae Marin să găsească soluţii pentru a calcula infinitul…
Sincere condoleante pentru cel mai bun profesor de matematica,dl. Marin Nicolae , un om exceptional , cu foarte multe calitati si de la care in orice imprejurare aveai ceva de invatat . Regret ca s-a stins prea devreme , prea tanar , 55 de ani. Imi va fi dor de dansul si ii voi simti mereu lipsa….
Un elev din ultima promotie de dirigentie , care din pacate nu a putut sa o duca la bun sfarsit..
Am ramas socata cand am auzit k fostul nostru diriginte si profesor a murit chiar cand a inceput scoala…in prima zi de scoala ma gandeam sa ma duc pana la liceu..sa imi mai vad profesorii ..si p el domnul Nae..care ani de zile ne-a tinut numai in glume si in note proaste:))..si acum imi aduc aminte cum facea glume noi radeam si in acelasi mom ne trantea o nota k nu stim sa facem un exercitiu…sau cand i-a dat unui coleg de clasa 2 spunand “asta nu e pt tine.dute acasa si spunei tatalui tau k e al lui”
)desi era exigent era un om bun..a fost “cel mai smecher” toata viata lui..si atunci cand isi lua bataie la scoala preventiv de la director..nici nu am terminat bine liceul si ma ganeam ce o sa mai radem cu el la intalnirea de ani…cu el cu PROFU’DE MATE.DUMNEZEU SA IL IERTE!
Astazi, dupa ce l-am condus pe Domnul Diriginte pe drumul catre zari, impreuna cu un coleg de clasa, ramas si dintre putinii cei mai buni prieteni, de altfel, ne-am intors in urma cu 21 de ani, pentru o clipa.
Se organizau atunci excursii de cateva zile, la mare sau la munte, cu toata seria pentru organizarea banchetului de sfrasit de liceu. Din cele cinci clase de elevi, clasa a XII-a A, urma sa fie impartita in doua autobuze, pentru ca oricum nu era o clasa prea unita si…
Si atunci Domnul Diriginte, spre surpriderea noastra care, cu minti de copii, gandeam ca nu ne iubeste atat de mult, tocmai pentru ca nu eram chiar asa de uniti, a spus tuturor ca nu vom merge decat impreuna, despartiti nu. Si asa a fost, am fost decat impreuna cele trei patru zile petrecute la mare. Noi si numai noi eram “copiii dumnealui” si asa am ramas.
Asa am fost si la intalnirea de zece ani de la absolvire, si la cea de 20 de ani, si asa vom ramane, “copiii Domnului Diriginte”, de-acum inainte!
Cu durere, lacrimi si profund respect,
Adina Visan- Popescu, clasa a XII-a A, Promotia 1987
imi cer scuze pentru ca nu am putut participa la ceremonia religioasa, am fost nevoit sa plec mai devreme. au ramas parintii mei, si in calitate de colegi, dar si in locul meu.
doresc sa le bat obrazul tuturor carora dl “Nae” le-a fost profesor si pe care i-a indrumat in viata, iar ei au uitat de el. a gresit si el, ca orice om de pe pamant, numai Dumnezeu este fara de greseli! sunt deja oameni oameni instariti, oameni cu o anumita pregatire, care daca nu ar fi fost “Nae” ei ar fi fost salahori. RUSINE SA VA FIE!
ce sa mai vorbesc…din clasa mea, adica cei care am terminat in 2004, au fost la inmormantare 4 persoane, si eu care am plecat mai devreme…
sa ne uitam mai bine in viata la prietenii nostrii, la cei pe care ii ajutam: poate nu ne vor conduce pe ultimul drum.
era oare un sacrificiu prea mare sa-ti conduci pe ultimul drum pe cel care te-a ajutat in viata?
ma uitam la dansul in cosciug… asteptam sa vorbeasca, sa ma intrebe ceva, sa ma salute, orice, numai sa nu-l mai vad asa. insa… asta e viata, loveste peste tot, acum a fost randul dumnealui sa ne paraseasca…
nu-mi vine sa cred ca nu mai e. eu si cativa colegi de abia asteptam sa il intalnim la un pahar de vorba…dar, nu am mai apucat. acum o sa inchinam acel pahar in cinstea celui care 4 ani ne-a invatat matematica si ne-a facut daca nu s-o iubim, sa o acceptam ca acea materie ce ne va face sa intram la facultati ce ne vor schimba in bine viata.
dl prof. ma stia de cand m-am nascut, eram jucaria sa cand eram mic. a fost de nu stiu cate ori la noi in casa. la diverse ocazii ne-am intalnit. am ajuns si elevul dansului. sa nu credeti ca eram favorizat. am luat si eu un 3, in clasa a 11a sau a 12a. nu mai tin minte. si nici nu l-a modificat, asa a ramas. nu s-a suparat nimeni. acum… nu mai este…pacat…devreme…
Cata dreptate ai Mihai in tot ceea ce scrii!
Ma gandesc sa nu condamn pe nimeni pentru faptul ca, vineri, atat de putine persoane l-au condus pe dl profesor pe ultimul sau drum…Imi doresc doar, ca mii de ganduri sa se fi indreptat catre dumnealui in acea zi si sa fi simtit caldura acelor ganduri, de-acolo de unde ne priveste acum. Incepem sa traim intr-o lume rece, in care marile valori devin rapid non-valori dupa stingerea flacarii inimii lor. Acest lucru nu e bine deloc si sper sa ma insel eu, sa nu fie asa…
Am retrait vineri momente din viata mea, traite in acel liceu si langa acele persoane ce mi-au calit cumva pasii spre ceea ce sunt acum, spre ceea ce voi fi mai tarziu…
Va multumesc, d-le profesor Marin Nicolae, pentru tot…Pentru lectiile dvs, pentru respectul pe care-ati stiut sa-l acordati celor care meritau acest lucru, pentru pasii dvs care, parca, mangaiau holurile liceului, pentru vocea dvs sigura…pentru ca v-am cunoscut!
Dureros sa acceptam k dl profesor de matematica nu mai este…domnul profesor care intotdeauna ne aducea zambetul pe buze kiar daca primeam o nota proasta…domnul profesor de la care intelegeam foarte bine orice lectie…In astfel de momente cuvintele nu isi au rostul insa situatia in sine ar trebui sa ne stimuleze ca din cand in cand sa mergem si sa vorbim cu fostii profesori,fiintele care ne.au indrumat pasii pt a reusi in viata si carora le datoram tot respectul.SINCERE CONDOLEANTE!DZEU SA.L ODIHNEASCA IN PACE!!!!!!!!!!
Ah, domnul Nae, proful de mate…
Prietenul si admiratorul lui Marin Preda, cartea pe care i-am cumparat-o cadou dar n-am mai apucat sa i-o daruiesc, fotbalistul amator de matematica printre gloriile Craiovei Maxima, “prietenul” lu’ Petreasca, munca la orar si “munca” la orar, primul 10, elevul de referinta Cristi Ciobanu, sfidarea noastra cu fularele Stelei, Georgescu la tabla, aventura cu trenul la nasterea fiicei, evocarea Frantei, fanul lui Teo Trandafir, geometria neeuclidiana, omul cand serios si genial, cand neserios de o inteligenta si subtilitate debordante, singura tema pentru acasa la care ne-a controlat, neintelegerea cu Mihaela, pregatirile esuate, pregatirile reusite, motivarea lui Cata, sagetile amicale cu Mihai Dubei, inspectia si Ciprian, extemporal, bacul lui Shoby, apartamentul de langa gara, cafeaua, da dom’profesor de ce e asa? cum Domnita?, facultatea, ultima intalnire, prima zi de scoala, ministrul muncii e din Budesti, buna ziua dom’profesor!
Prea “ocupat” pentru cine merita respect si recunostinta, ma numar printre cei prinsi in inertia zilelor viteziste. Atentie: dl Dubei, dl Chitu, dl Pedro Parvan, dna Cretu, dna Bica, dna Ceausu, dna Monica inca mai sunt pe acolo si ne ofera o strangere de mana si un zambet de zile mari in schimbul unei vizite si unei flori.
12C, 2003
Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Am avut si eu onoarea de a studia la orele sale chiar daca pentru un an si era intradevar o persoana deosebita!
Ma intrebam asa…cati dintre cei care isi expun ideile pe aici i-au spus vreodata ca simt asa?
Toate vorbele frumoase si bune ar trebui spuse la vremea cand cei carora le sunt adresate sa se poata bucura de ele. Dupa…sunt mai mult menite pentru ceilalti, pentru “fata publica”.
Si observ cu cata staruinta s-a invatat patetismul in scolile romanesti.
Cine simte, simte acolo, in suflet, in locul ala sfant, pe care doar putini cred ca il au cu adevarat. Nu e atata nevoie de cuvinte; tacerea, isi are si ea rostul ei.
am si eu o intrebare pentru mihai ceausu:cine te-a botezat cu numele acesta?( ca se pare ca ai uitat…)nu am vazut niciun comentariu despre un alt (ex)profesor(si nu numai)de-al tau…
@gabriel, nasul meu a decedat cu mult inainte sa apara acest blog/site. deci nu aveam cum sa scriu. la fel si atunci, ma intalnisem cu dansul prin piata si era foarte vesel. am aflat de la tata ca i s-a facut rau in Bucuresti si ca a fost dus la un spital unde a stat cateva zile in socuri electrice. de acolo s-a intors intre 4 scanduri
(
port prenumele dl Paun Mihai si al unuia din fiii sai.
stai linistit, nu l-am uitat si nici nu o sa-l uit!
Astazi se implineste un an de cand dl”Nae” ne-a parasit, un an si 7 luni de cand dl Paun ne-a parasit, dupa dumnealor au urmat dl Grigore si dl Pavel… Tristetea domneste peste aceste cuvinte… De ce nu putem trai vesnic?
Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!