Lasa-i sa te sinucida!

Salut prietene. Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat…Inteleg.
Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana… Ei, iarta-ma. Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele. Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. Apropos, ai vazut ce soare misto e azi afara? Ai vazut cat e de misto? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Da’ ieri? Ieri ai vazut ce vreme naspa? Uitasem. Nici ieri… Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta.
Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene limita foarte stranse etc, etc. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau asa ceva. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut? „Pachet salarial atragator”, „lucrul intr-o echipa tanara si dinamica”, „mediu creativ”, „posibilitatea unei cariere stralucitoare” ? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate… Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu?

Da’ platesc bine, nu? Aha, salarii bune, de multinationala. .. Ce-i aia? O firma care are filiale peste tot
in lume si lucreaza cu aceiasi clienti, drept pentru care si-a deschis filiala si aici? Deci asta e o multinationala. .. Nu, ca nu stiam. Si programul cum e? Cum zice in ziar, „flexibil”? Aha, si ce inseamna flexibil? Ca vii cand vrei tu si pleci cand vrei tu, daca ti-ai terminat treaba? Nuuu? Pai ce, atunci? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc? Pai de ce? Ca nu e in politica companiei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica companiei? Asa, adica aici e… Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Daca asa numesti tu un salariu confidential. .. Hei, stai, ca nu te iau peste picior. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun. Si daca te mai ajuta si ai tai cu ceva bani, chiar ai putea sa o scoti la capat in fiecare luna. Nu, ma, nu, nu fac misto, da’ daca nu-mi zici cat castigi…
Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic. Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) si lucrezi, programul tau de lucru e de maxim 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai week-endul liber (sambata si duminica)? Stiai? Aha, si daca stiai, de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton.
Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca refuzul tau de a trai o viata normala (program inflexibil, ore suplimentare platite, week-enduri libere, iubita/sotie, copii, timp liber, dragoste, sentimente, viata, ce mai) inseamna ca refuzi si altuia sansa de a avea o viata? Stii ca respiri aerul unuia care chiar vrea sa traiasca? Stii ca mananci mancarea unuia care chiar are nevoie de ea? Stii ca apa plata pe care o sugi din bidonul companiei ar prinde foarte bine unuia caruia i-ar folosi la supravietuire? Stii ca fu**i (rar, ce-i drept) femeia care, daca nu te-ar fi cunoscut, ar fi avut parte si de placere, nu doar de pie-chart-uri? Stii ca esti un impostor, prietene?
Zi: stii? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca-si doreau un copil care sa-i sune de ziua lor, de Craciun, de Pasti? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde? Chiar stii?
Nu, prietene, habar n-ai. Da’ habar n-ai. Altfel, nu-i lasai pe aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!
Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare pentru a ajunge la timp.
Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, ca uita sa traiasca in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai putin de24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de catre fiecaredintre noi.
Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare moment, pentru ca, dupa cum ziceJ ohn Lennon: „Viata este ceea ce se intampla in timp ce planificamviitorul”.

Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.

Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul. Atat de valoros in aceasta lume globalizata.

sursa: Bogdan, fost coleg de facultate.

Comentarii

  1. dina spune:

    felicitari, Mihai, pentru ceea ce ai postat azi. no comment…

  2. kenny spune:

    Si ca sa folosesc o expresie „la moda”,voi caracteriza articolul tau astfel:SUPER TARE!!!!
    Sper ca nu te supara !!!!
    Mi-a placut foarte mult.
    De fapt,imi plac imi plac toate articolele postate de tine,care se remarca prin pertinenta si sunt…la obiect.
    Felicitari!

  3. Andrei spune:

    Bun articol si bine punctat.De retinut ceva totusi,blamezi multinationalel ca si cum ar fi un bau bau.Sti ca multinationalele au dus la ridicarea pretentiilor romanilor?Sti ca aceste multinationale ofera pachete salariale nu atractive ci extraordinar de atractive.Ai auzit de programe disposal unde aparatura IT si nu numai este vanduta angajatilor cu sume infime si aici vorbesc de aparatura ce valoreaza la mana a doua zeci de milioane,ai auzit de concursurile cu premii de 2000-3000 de euro,de apartamentele ce sunt puse la dispozitie,de faptul ca il poti suna pe cel mai mare sef din companie sa ii spui pe numele mic si sa il rogi sa te ajute cu ceva,de team buildingurile unde angajatii sunt cazati cate o saptamana la cele mai scumpe hoteluri din tara respectiva si lista poate continua…Nu ai de ce sa te simti necajit ca nu mai poti vorbi cu prietenul tau despre flori,parcuri si cer atat de des cat o faceai inainte,atat timp cat in Romania platesti o viata intreaga un aparatament amarat cu 2 camere si lucrand la o multinationala ti-l poti cumpara in 2 ani.Apoi poti renunta si sa te bucuri de placerile vietii mai des decat inainte.Aveti grija…lipsa ocupatiei poate conduce la sinucidere!

  4. DAnnY spune:

    Bravo frate, de mult n-am mai citit un articol bine facut si la obiect,fara prejudecati. Nota10 !!!!!!!!!!!!!!!!!!

  5. LaLuCa spune:

    Foarte adevarat!

  6. valentina spune:

    felicitari fostului coleg de facultate!dar vroiam un articol original!

  7. rugby15 spune:

    Prin anul 2000 cu putin timp inainte sa se desfiinteze echipa de rugby Navol Oltenita care la acea vreme activa in div.A II si avand un meci la Mangalia , am fost invitat de presedintele sectiei de rugby al echipei Calattis Mangalia care era in acelasi timp si Presedintele de Sindicat al Santierului Naval Mangalia si 2 Mai (fost jucator de rugby) sa vizitam uzina . Patroni acolo sunt coreenii de la Daewoo Heavy Industries….
    Dimineata de la 07.00 – 07.15 toata lumea avea program in curte obligatoriu de gimnastica indiferent de rangul avut, uzina era impartita pe sectoare si fiecare sector avea arondata o culoare care se regasea pe casca muncitorilor si asa se putea urmarii mai usor „migratia’ in interes de serviciu a oamenilor . Daca erai prins in alt sector unde nu eveai treaba penalizarea era pe masura , nu aveai voie sa fumezi ( 5 min in medie / tigara X 8 tigari / zi = 40 min / om timp pierdut din productie X 2000 = 80.000 de min / aprox 1330 ore / zi !!! ) , atat muncitorii cat si inginerii romani erau trimisi cate 6 luni in Coreea la specializare , angajatii in functie de venitul aveau dreptul la rate cu dobanda 0% pentri tot ce era produs Daewoo de la biciclete , frigidere, televizoare si pana la masini …….acum sa vina altcineva si sa spuna cum era la Navol Oltenita ………………..niste prosti manageri care au distrus o afacere ….au distrus o baza sportiva……se distruge un club cultural….mai avem putin si ne vom distruge si noi …intre noi……www.nunemaifacembine.ro

  8. babydoll spune:

    Am auzit o anecdotă despre o mare mistică sufistă Rabia al Adawia. Într-o zi pe înserate, oamenii au găsit-o în stradă, căutând ceva. Era bătrână, avea vederea slabă, aşa că vecinii au venit să o ajute. Au întrebat-o: “Ce cauţi?”.
    Rabia a răspuns: “Îmi caut acul. L-am pierdut”. Vecinii au dat să-l caute, dar şi-au dat seama imediat că drumul era foarte mare iar acul era ceva foarte mic. Aşa că au întrebat-o pe Rabia: “Te rugăm să ne spui unde l-ai pierdut, locul exact, căci altfel e greu să-l găsim. Drumul e mare şi putem să căutăm mult şi bine până să-l găsim, dacă o să-l găsim. Unde anume l-ai pierdut?”.
    – În casă, a răspuns Rabia.
    – Atunci de ce îl cauţi aici? au întrebat ei.
    – Fiindcă aici e lumină, iar înăuntru nu e.
    Această anecdotă e foarte semnificativă. Te-ai întrebat vreodată ce cauţi? Ai considerat vreodată că e important să meditezi adânc pentru a şti ce cauţi? Nu. Chiar dacă în unele momente de visare ai avut o idee vagă despre ceea ce cauţi, nu ai ştiut niciodată precis ce anume este. Nu l-ai definit încă.
    Dacă încerci să-l defineşti, cu cât capătă mai mult contur cu atât mai mult îţi dai seama că nu e nevoie să-l cauţi. Căutarea poate continua numai într-o stare de imprecizie, de lipsă de claritate, de visare; când lucrurile nu sunt clare continui să cauţi, împins de un îndemn lăuntric, tras de un imbold insistent. Ştii una şi bună; trebuie să cauţi. E o necesitate lăuntrică. Dar nu ştii ce cauţi. Şi dacă nu ştii ce cauţi, cum să găseşti?
    Cauţi ceva vag – crezi că e în bani, în putere, în prestigiu, în responsabilitate. Dar pe urmă vezi oameni respectabili, oameni puternici care şi ei caută. Şi mai vezi şi oameni extraordinar de bogaţi care caută şi ei; caută până la sfârşitul vieţii. Prin urmare, bogăţia nu ajută la nimic, puterea nu ajută la nimic.

    Osho – căutarea; scop în viaţă
    Super articolul, cred ca fiecare dintre noi se regaseste cate putin in el.

  9. adi spune:

    Prieteni, luati-o mai usor…..:P Iar o sa zica bogatii ca ne luam de ei :)))))

  10. babydoll spune:

    Cu voce timida si ochii plini de asteptare micutul priveste pe tatal sau si il intreaba:
    „Taticula, cat castigi pe ora?”
    Tatal cu un zambet sever raspunde:
    „Auzi, fiule, aceste lucruri nu ti le spun nici tie, nici mamei tale…”
    Copilul insista:
    „Dar, taticule,spune-mi, cat castigi pe ora?”
    Reactia tatalui a fost putin cam severa dar ii raspunde :
    „5 dolari pe ora”
    Atunci copilul intreaba:
    „Tata, poti sa-mi dai 2 dolari?”
    Tatal s-a suparat si cu multa bruschete ii spuse:
    „Acesta este motivul pentru care ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te, deja trebuia sa dormi si sa nu ma mai deranjezi… baiat profitor!”
    Un pic mai tarziu, tatal reflecta asupra problemei, se simte vinovat si nu poate urmari programul TV. Se gandea ca poate copilul avea nevoie de bani ca sa cumpere ceva de mare interes pentru el, se ridica si pleca spre camera copilului.Cu voce timida intreba:
    ” Dormi fiule? ”
    ” Nu tata ”
    ” Asculta fiule, aici ai cei 2 dolari pe care i-ai cerut…”
    ” Multumesc taticule”, spuse copilul si bagand mana sub pernuta mai scoase 3 dolari.
    Atunci spuse:
    ” Taticule, acum sunt fericit… am deja 5 dolari”
    ” Bine fiule, acum spune-mi, pentru ce aveai nevoie de bani? ”
    Copilul raspunse:
    ” Taticule, ai putea sa-mi vinzi o ora din timpul tau? ”

    sursa: http://tus-links.com.ar/

  11. liviu spune:

    aia cu cititul pana la jumatatea este km asa…nu trb sa citesc pana jos k sa stiu ce scrie in continuare….doar dk nu ai trecut prin asa sa citesti!!! Noi studentii acceptam asa ceva, k niciun angajator nu-ti ofera altceva!

  12. Mihai Ceausu spune:

    acest post „vede” partea goala a paharului. cred ca poate fi extins si la nivelul patronilor romani.
    f adevarat ce a spus si Andrei, se plateste foarte bine, dar si munca e enorma. legislatia prevede 8h de munca pe zi, maxim 40 de saptamana (daca nu ma insel). cartile de literatura economica spun ca daca este nevoie de ore suplimentare mai mult de 3 luni, atunci trebuie neaparat sa angajam personal. la fel, daca mai mult de 3 luni avem norme incomplete de munca, atunci dam afara.
    stim din presa cazul fetei care lua 2000e pe luna si lucra pe 2 posturi. a murit epuizata.
    am un prieten la petrom. sefa lui de departament castiga ~15ooolei, dar vine prima si cine stie cand pleaca…si nu are nici un fel de viata personala.
    am avut placerea sa-l ascult pe dl Eric Kish (rompetrol). ne intreba despre telurile noastre in viata si majoritatea am raspuns CEO intr-o multinationala. Pe langa alte detalii, ne-a povestit de anturajul sau, oameni la 35-40 de ani care au fiecare averi de cateva milioane de euro si sunt extrem de necajiti… de ce? pentru ca nu au facut copii pana la acea varsta si nici nu mai pot avea.
    vedeti? si banii dau dependenta? vrem din ce in ce mai multi.
    acum fiecare cum doreste!

  13. Sorin Anghel spune:

    Peste tot in lume sunt multinationale. Daca lucrezi peste program inseamna ca o faci cu placere. Daca nu iti convine, iti iei papornita si pleci. Nu e nimeni legat de un job.

  14. rugby15 spune:

    Sa cautati si sa cititi de Alvin Toffler 3 carti de mare interes si intelegere a sistemului in care traim : Socul Viitorului , Al treilea val si Puterea in miscare . Caut inca tot o carte de acelasi autor „Crearea unei noi civilizatii”…..daca stie cineva pe unde este de gasit primeste o recompensa !
    Bafta

  15. Mihai Ceausu spune:

    „daca lucrezi peste program inseamna ca o faci cu placere” ?!?!?! wtf? de ce nu ne facem direct voluntari, sau chiar sa fim contribuabili la firme? din placere…
    da, inteleg cand e o situatie speciala sau cand vrei sa termini ceva sa poti ramane…dar cand esti obligat sa prestezi zilnic 1-3 ore suplimentare…si ti se raspunde cu „trebuia sa fi terminat pana acum, e vina ta ca nu ai terminat”, ce sa mai zicem…
    liviule, problema ta ca vrei sa muncesti in studentie. nu spune nicaieri ca studentul e obligat sa munceasca. statul ii plateste toate asigurarile pe timpul studentiei, iar daca inveti bine iei si o (mizerie) bursa! si cum a spus si peter intr-un post anterior, trebuie sa cauti pana gasesti, nu sa accepti ce e la moda sau prima oferta. te bucuri la inceput ca ai bani, ca poti promova usor, dar…cand o fi vorba de posturi serioase, de bani multi..se uita la cv, sa vada cine ce a facut!
    daca doriti, duceti-va voi sa fiti slugi din placere.
    eu o sa fiu sluga pe bani! cati? ramane de vazut…

  16. Luca Dorina spune:

    exista un proverb care spune asa…”daca vrei sa afli caracterul adevarat al unui om numeste-l sef, macar trei zile, dar spune-i ca e pentru totdeauna”
    sunt sefi care au un talent innascut in a exploata oameni si sunt sefi care stiu sa te faca sa te simti sef la randul tau pe bucatica unde lucrezi, Din nefericire am cunoscut si prima categorie care imi da cosmaruri si acum, din fericire la ora actuala cunosc un om din cealalta categorie. Sa-i dea Dumnezeu sanatate si sa fie un exemplu pozitiv pentru toti ceilalti care au facut doar din titulatura o virtute!
    Din pacate, in Romania se poarta exploatarea omului de catre om pe bani putini sau deloc, mergandu-se pe premisa ca un loc de munca e ca o piatra pretioasa, daca il ai nici salariu nu-ti mai trebuie

  17. lidia spune:

    vad ca timp aveti sa postati comentarii….mai bine faceti ore suplimentare ….duceti-va la munca !

  18. Sorin Anghel spune:

    @Mihai Ceausu – nu sunt de acord deloc cu tine, iar afirmatia mea ti-o pot argumenta. Multinationalele astea care intra in Romania, multe dintre ele, desfasoara mai mult activitate la birou. Iar la birou nu e ca la fabrica, nu strangi saiba, iar daca s-a facut ora de plecare lasi sculele jos si pleci.
    In orice job, atunci cand lucrezi peste program, o faci pentru ca vrei tu. Daca ajungi sa lucrezi intr-o multinationala inseamna ca esti bun si iti poti gasi foarte usor de lucru si in alta parte. Sa stii un lucru. Cine sta peste program are un interes.
    As vrea sa te intreb cateva lucruri, care sa te faca sa te gandesti mai bine inainte de a te declara impotriva multinationalelor.
    – Cate job-uri serioase ai avut pana acum?
    – Ar fi buna o multinationala in Oltenita?
    – Tu nu ai lucrat niciodata noaptea pe site?
    In ciuda faptului ca scrii pe cel mai citit ziar electronic din judetul Calarasi, ma tem ca nu esti facut pentru presa din moment ce tu militezi pentru program fix.

  19. Mihai Ceausu spune:

    @dorina cred ca ne povesteti despre liderul care este si manager.
    @sorin, asta e opinia mea, problema ta daca esti sau nu de acord. dupa cum am mai spus, peste program stai daca vrei, daca ai interes (premii, bonusuri, sporuri) sau daca vrei sa fii pupincurist, pt a promova mai rpd. nu e normal ca unele companii sa-si forteze angajatii ca zilnic sa presteze ore suplimentare!
    ar fi bune multe locuri de munca in Oltenita.
    nu e problema nimani unde am lucrat, ce fac acum sau unde voi lucra.
    daca am lucrat pe site, fie si noaptea, sambata si duminica, am facut-o pe TIMPUL si BANII MEI, nu primesc nici un leu de la cineva sau de la publicitate! (si nici nu am pretentia asta).
    ce presa? eu sunt economist, asta voi face.
    ca mai scriu pe aici este un hobby si il mai ajut pe Marius.
    o zi buna!

  20. valentina spune:

    mihai daca ai o opinie legata de un loc de munca ar fi bine sa vorbesti din proprie experienta,pentru ca una e teoria si alta-i practica!si inca ceva:de ce nu te angajezi in oltenita daca tot sunt locuri bune?o sa spui ca asta nu e treaba mea,dar nu faci altceva decat sa provoci o discutie si apoi sa te disculpi!

  21. lidia spune:

    dupa cum am mai scris ,locuri de munca exista
    (lacatusi,sudori,mecanici )insa nu se prea inghesuie nimeni…

  22. Mihai Ceausu spune:

    @valentina, e o opinie legata de un anumit tip de mentalitate, aceia de a muncii oamenii pana cedeaza.
    poate nu vreau sa mai vorbesc despre viata mea. nu ar trebui sa intereseze pe nimeni.
    de ce nu ma angajez in oltenita? pentru ca sunt masterand, deci trebuie sa ma duc la facultate aproape zilnic. nu prea am cum sa ma angajez in oltenita si sa ajung si la facultate in bucuresti.
    poate peste 2 ani o sa vin in oltenita. si daca o sa vin, cred ca o sa ma mut la tara.
    repet, parerile pot fi si contradictorii, nu inseamna ca eu sau altul are dreptate. ar fi frumos daca unii ar intelege ca o opinie/o parere trebuie sa o respecti asa cum este. daca o alta persoana vrea sa iti spuna parerea sa si te convinge, foarte bine. daca nu te convinge, ar fi bine sa iti respecte si acea persoana parerea.

  23. Luca Dorina spune:

    @ Mihai poate imi explici mai bine ce vrei sa stii…
    directorul unei scoli este si lider si manager, intr-un fel
    daca vrei detalii sa-mi spui!

  24. valentina spune:

    stai linistit mihai!!!chiar nu ma intereseaza viata ta personala si nici nu as avea de ce!vroiam doar sa stiu daca vorbesti din experienta sau nu.daca intru in contradictoriu cu tine nu dovedesc lipsa de bun simt sau respect!chiar as vrea sa te vad muncind in oltenita si facand naveta la chirnogi!!!(scuze-era o gluma)!

  25. Mihai Ceausu spune:

    @luca dorina, vb despre lider si manager in privat. de obicei sunt chestii diferite.
    @valentina, am zile in bucuresti cand petrec cate 3 ore numai pe drumuri. credeti ca mi-ar fi greu sa fac naveta oltenita – chirnogi? sa stiti ca si in liceu am mai stat pe acolo si veneam la scoala de la microbuz. acum, cu masina personala (fie ea si a parintilor), acest drum nu ar dura mai mult de 20-25min dus-intors intr-o zi! sincer, as da Bucuresti-ul asta pe Chirnogi la orice ora. insa, banii sunt in Capitala, la tara e doar praf si camp, iar Oltenita ofera prea putine locuri de munca.
    chiar ieri (luni) am stat de vorba cu un domn afacerist din Chirnogi, domn care m-a incurajat sa vin in Chirnogi si sa vand apartamentul din Oltenita. dansul mi-a spus ca si nevasta dumnealui a facut naveta. si nu pentru ca nu ar fi avut bani, ci pentru ca le-a placut mai mult la tara. Ma rog, mai vad si eu pana atunci, mai am timp la dispozitie sa decid.
    vorbesc si din experienta mea si din a altora. in special din experienta lui Bogdan B., (ex) colegul meu de facultate. cam aceasta este parerea multora dintre colegii mei.
    la fel de bine, nu neg nici avantajele unor astfel de firme.
    nu am zis ca e lipsa de respect daca exista persoane ce nu sunt de acord cu mine. sunt insa persoane care vor cu orice pret sa-ti „bage pe gat” opinia lor. acele persoane ma plictisesc si ele ar trebui sa-mi respecte opinia, la fel cum si eu le respect opinia. repet, e vorba de putin respect reciproc, nu de a impartasi aceleasi opinii.
    haideti sa incheiem cu off-topicul. cine vrea sa mai vb despre altceva decat postul/articolul de mai sus, ma gasiti pe YM.
    Va multumesc!

  26. dimitri spune:

    Ideea e că nu îţi dai seama cand te transformi din om normal în workaholic. Ar fi ideal să ştii când să te opreşti dar nu vei şti niciodată. Mereu o să vrei mai mult.

  27. […] Cum isi bat angajatorii joc de angajati 12 03 2010 Ultima isprava a muncii in exces. Sau un articol mai vechi. […]