Despre criza financiară numai de…rău. Cam asta ar fi fraza care bate orice declaraţie de natură economică sau financiară…pe spate. Cine şi cui trebuie să dăm noi socoteală? Noi oamenii, care ne considerăm mai sus decât acele creaturi păroase coborâte din pom-primatele. Cui să dăm noi socoteală mereu pentru greşelile altora, egoismul altora, sau lupta altora pentru supremaţie ori dominare? Pur şi simplu cred că singurii stăpâni ai noştri suntem noi, iar în drumul nostru prin viaţă ar trebui să urmăm căi ce să facă cinste creierului uman. Asta presupune credinţa în nişte principii sănătoase, care să ne facă demni de numele de “oameni”, credinţa în ceva demn de noi, dar mai ales credinţa în Dumnezeu-supremaţia eternă. Am asistat la multe bluff-uri, cacealmale de un mare râs. Şi am râs cu un ochi, iar cu altul am plâns. Am râs de curajul şi transparenţa unora de a spune lucrurilor pe nume. Iar plânsul vine nu totdeauna din nefericire su lipsuri ori durere, ci din compătimire ori regrete umane sau chiar cutezanţă, ori succes. Vorbeam cu sora mea şi îi spuneam “De ce oare atâta egoism, ignoranţă, răutate pe lumea asta şi multă orbire? Cred că oamenii nu mai cred în nimic bun, nu mai cred în Dumnezeu. Toate fazele cu intratul în biserică, ori gesturi false cu semnul crucii sau acel ritual pe care oamenii îl urmează fără să ştie logica lui de a pune un ulei sau o pâine pe masa din biserică, sunt false pentru mulţi. I-am întrebat pe unii şi nu au ştiut ce să răspundă. Bine, bine. Dar ce am rezolvat aşa? Baza tuturor cunoştinţelor umane e străină de multe ori de cei ce merg în două picioare şi nu în patru, originea e neştiută” spun eu într-o răzvrătire totală. “Da, pentru că cea mai mare parte dintre oameni se cred Dumnezeu, sau mai presus de El, fără să calculeze matematic realitatea”, completează ea răspunsul la întrebarea mea care venea într-un moment de dialog uman între surori. Cine aruncă praf în ochi celor mici? Părinţii mei erau îngrijoraţi că se spunea zilele trecute pe instrumentele naţionale media, că nu se vor mai primi pensiile la timp. Ce mână criminală poate face asta? Ce minte diabolică şi bolnavă poate lipsi un pensionar de drepturile sale? Sau poate spune asta ori ce sadism se practică în rândul omenirii? Criză financiară? Ce praf în ochi ni se aruncă ori de câte ori se confecţionează o “bombă cu ceas” pentru interesele unora, de parcă ăştia “unii” ar fi nemuritori. Eh, toţi cei ce tricotează cacealmale de genul “gripa aviară”, “vaccinuri pentru copii minori împotriva cancerului”, ori cei care folosiţi atât de pompoasa expresie “criza financiară”, sunteţi nişte deplorabili muritori. Şi aşa penibili. Cine se află în criză? Poate creierul uman de gândire. În criză de logică şi gândire se află omul de când şi-a descoperit gustul distinct şi absolut pentru supremaţie, putere şi dragoste de bani. Cine a declanşat goarna asta? “Va fi criză financiară…” se aude pe toate posturile naţionale, internaţionale mass media. Impactul psihologic este senzaţional şi grandios pentru cei ce lansează “arme” letale. America şi-a revenit economic. Hai să fim serioşi că undeva într-un colţ de lume se coace ceva, iar “turele” cu numărul 1 sunt trimise pe tabla de şah. Pionii, care suntem noi, ne lăsăm sacrificaţi iar pentru “rege şi regină” se lucrează. Şi….şah mat. Iar oamenii puri care mai cred în valorile umane sunt scoşi după tabla de şah. Şi totuşi din umbră se coace ceva. Criza financiară e praf în ochi. Şi nisipul din el ne strepezeşte dinţii. L-am ronţăit zilele astea de mi-am uscat gura. Cine a declanşat-o şi cine vrea asta? Cineva care ascunde ceva. M-am întors la scrisul meu decent…pentru ca toate caruselele vieţii să se învârtă iar domino-ul să nu se prăbuşească, voi face o pauză decentă de…umanitate. Nu există criză financiară, ci doar iluzia şi apoi satisfacţia unui joc murdar comandat de un rege sau de o regină care până la urmă văd cum se face un…şah mat cu proprii lor ochi şi doar în ochii lor.