Unicul laborator de analize biologice din Olteniţa se găseşte în impasul de a acoperi nevoile olteniţenilor, de a onora pacienţii cu probleme de sănătate din Olteniţa şi din zonele limitrofe. Fondurile penibil de mici, atribuite prin Casa de Asigurări de Sănătate Călăraşi acestui laborator, s-au epuizat atât pentru luna februarie cât şi cele aferente lunii martie. “Nu mai avem fonduri”, este răspunsul personalului laboratorului. Asistentele de aici se simt stânjenite, chiar ridicol de prost, pentru faptul că nu pot ajuta un bolnav de cancer sau un copil cu insuficienţă renală. De la lipsa fondurilor se nasc extrem de multe alte complicaţii, care lovesc tot în omul simplu, în cel fără protecţie, fără bani, fără putere fizică şi financiară, fără apărare şi ajutor. Cine este de vină? Ne întoarcem la cercul vicios, pe care nu mai reuşim să-l depăşim.

Nimeni nu vrea să vorbească de ce s-a ajuns aici

Explicaţiile logice nu pot fi oferite. Se pare că pe Olteniţa se trage şi în Olteniţa se trage. De ce acest mic orăşel este mereu calul de bătaie al Călăraşiului, nu ştim şi nu vom afla vreodată. Întrebarea asta macină mulţi oameni din oraşul de la malul Dunării, de la tineri, şomeri, funcţionari publici din toate domeniile de activitate subordonate reşedinţei de judeţ, până la patroni şi directori de sucursale. Nu vom înţelege cum poate un om să lovească în alt om secătuit de boală, putere şi viaţă. Am văzut intrând în laborator persoane cu posibilităţi infime de a-şi căuta sănătatea. “Nu înţelegem de ce noi pensionarii, trebuie să plătim. E o mare nedreptate în ţara asta sau poate în judeţ, în oraş nu ştim de unde pleacă…dar am ajuns de plâns vă spun eu”, declară o femeie suspectă de cancer, sosită pentru recoltarea unor probe biologice.

Mai multe nu putem afla, pentru că o teamă pluteşte deasupra capetelor personalului de aici, care evită răspunsurile. Teama stă deasupra, precum sabia lui Damocles. Nu am reuşit să aflăm mare lucru. Am văzut preţurile expuse, ne-am gândit că este un laborator particular. Indiferent ce statut are, bine că s-a gândit cineva să-l facă. Cu toate astea, nevoile olteniţenilor nu pot fi acoperite. La o populaţie de peste 25.000 de locuitori, un singur laborator de analize este insuficient, dovadă că oamenii îşi plătesc analizele din ce au sau nu au, iar alţii care le pot amâna, se programează pentru luna aprilie.

“Să vină la Călăraşi să facă analize”, declară noul preşedinte al Casei Judeţene de Sănătate din Călăraşi, Camelia Ghiveciu

Sistemul românesc de sănătate este precum dominoul. Cărţile sunt în picioare. La cel mai mic impuls dat primei cărţi, se prăbuşesc celelalte din şir. Sau, mai simplu, aşa cum este capul, este şi corpul. “Minte sănătoasă în corp sănătos” este o altă zicală celebră, care ne lămureşte atunci când avem semne de întrebare. “Un laborator primeşte fonduri în funcţie de criterii, de hotărâri de guvern, norme de aplicare care definesc modul cum sunt alocate fondurile. Numai că cele de populaţie nu figurează în actele normative. Există criterii de dotare, de personal de specialitate, asigurarea managementului de calitate, criterii de preţ. Fondurile se mai dau şi în funcţie de punctaj. De ce nu se mai deschide alt laborator de analize în Olteniţa? Atunci ar fi mai multe fonduri” ne explică Camelia Ghiveciu, preşedinte a Casei de Asigurări de Sănătate Călăraşi. La astfel de întrebări, nu am ştiut să răspundem. Poate că ne-a lăsat logica de jurnalişti. Totuşi credem că nu de noi depinde când şi cum se poate deschide un nou laborator de analize. “Nici buget nu avem, situaţie care reprezintă un alt algoritm. Se lucrează pe o medie a bugetului provizoriu de anul trecut. Au existat nişte contracte între laboratoare şi cabinetele medicale, unde se puteau efectua probe biologice în urma unui program. Doar că programul a fost folosit numai de 56% din populaţia judeţului Călăraşi”, ne explică preşedintele CASJ Călăraşi. Camelia Ghiveciu se referea la programul naţional pentru efectuarea analizelor, însă calculelele acesteia nu includ şi declanşarea neaşteptată a vreunei boli sau un accident de sănătate negândit. Camelia Ghiveciu pune şi problema crizei financiare. “Este şi criză, nu ştiaţi?” Noi de aici de la Olteniţa nu prea am auzit de criză financiară, adevărat că pe noi ne-au băgat alţii în “criză” cam de multă vreme. “De ce nu vin la Călăraşi pentru analize?” propune Camelia Ghiveciu. Iar noi ne gândim cum un om sărac, care mai este şi bolnav, un suferind care de-abia îşi mai duce zilele şi poate nu mai are de ce să se agaţe pe lumea asta, se urcă în autobuz pe care-l plăteşte cu puţinii bani din amărâta de pensie pe care-i mai are, coboară în Călăraşi, se târăşte spre un laborator despre care nu a auzit în viaţa lui, întreabă cu voce stinsă de boală şi bătrâneţe unde trebuie să meargă, pe ce stradă trebuie să ajungă la analize. Dacă are şansa să ajungă acolo bine, dacă nu, există ambulanţe care-l pot culege de pe drum. Asta se întâmplă într-un stat democratic ce mai are şi pretenţia că a intrat în Uniunea Europeană. Dovezile că facem faţă cerinţelor UE pe unde oare s-au pierdut?

Suntem idealişti noi jurnaliştii, şi cu toate astea idealismul a învins secolele. În sec. I s-a născut filozoful grec Epictetus, tot un idealist. El a lăsat în urma lui nişte vorbe de duh, care străbat secolele şi pe care le găsim în multe documente, cu care ne hrănim spiritual numai noi idealiştii. El spune “Adu-ţi aminte că eşti un actor într-o dramă care-i aşa cum vrea cel care te instruieşte în ea: scurtă sau lungă. Dacă el vrea ca tu să joci rolul unui cerşetor, caută să-l joci bine şi pe acesta; tot astfel dacă el vrea să fii în rolul unui infirm, al unui dregător sau al unui simplu particular. Căci datoria ta este aceasta: să joci bine rolul ce ţi s-a dat; alegerea rolului aparţine altuia.” Şi tindem să-i mai dăm dreptate într-un alt aforism: “Nu sărăcia aduce supărare, ci nemulţumirea cu puţin”…