Micuţul nostru orăşel se poate mândri că se află în Câmpia Bărăganului, dar şi la malul fluviului Dunărea. Cu flora stăm foarte bine, suntem înconjuraţi de flori în toate anotimpurile anului, capitolul “peşte” e puţin mai delicat că ne cam îngheaţă cozile tot băgându-le în balta altuia…aaa…pardon, în balta noastră. Cât despre faună, ţinem o mare bucurie la drum de zi: am învăţat biologie şi aşa putem să distingem o…vacă, dintre atâtea alte animale domestice, de pe lângă casa omului gospodar, căruia îi place să fie înconjurat de necuvântătoare. Numai că uneori lanţul mai scârţâie, frânghia se rupe şi vaca fuge. Unde vede ea cu ochii. S-o fi săturat şi ea de atâta sclavie. Păi cât să pască-n câmp sau să stea închisă-n grajd? Poate mai vrea şi ea o promenadă să-şi găsească ursitul. Admiră florile, iarba verde de acasă, ascultă ciripitul păsărelelor că doar şi pentru ea a venit primăvara. Cât să mai stea la muls, că s-a săturat să i se descarce ugerul aşa de des, mai des ca altădată că e…criză financiară şi doar doar o curge mai mult lapte. O fi de rasă? Că parcă numai astea de rasă au gusturi aşa elevate să se plimbe pe centru, să admire panorama oraşului. Uite aşa s-au ratificat înţelegeri internaţionale: Convenţia asupra circulaţiei rutiere de la Viena, Convenţia asupra semnalizării tot de la Viena, Acordul European de la Geneva despre semnalizarea şi circulaţia rutieră. De la nişte vaci. Uite-o cum se plimbă. Exact pe Bd. Tineretului, taman în buricul târgului. Ce grijă are acum? E liniştită, bate pasul tacticos dar…parcă nu e Simmental, nici Pinzgau sau Holstein. Astea sunt taurine. O fi mocăniţă, sau sură de stepă? O fi roşie dobrogeană sau bălţată românească? Orice-ar fi e o…vacă. Şi ca orice vacă mai şi muge. Ca să mai treacă de plictiseală unora sătui de monotonia vieţii cotidiene.
La două săptămâni aceeaşi creatură, misterioasă de-a dreptul, nu a mai surprins trecătorii, chiar dacă nu au mai fost aceiaşi de la prima ei apariţie pe carosabil. Se plimbă tacticos fără frică sau jenă pe acelaşi traseu de pe bulevard, de-abia a învăţat drumul. S-a săturat de uliţă, de surata ei tot o vacă, vrea şi ea un bou, îl caută poate l-o găsi că pe criza asta până şi boii se găsesc mai greu. Sau poate caută o altă alianţă casnică. Nu mai vrea pisica ce îi varsă laptele, câinele ce o latră când iese din grajd, ba e supărată şi pe găinile care cotcodăcesc când o văd făcându-i în ciudă că ele fac ouă. Ce parcă ea nu face ceva? Face lapte, dă carne şi face viţei. Eeeee, vezi gospodare? Păi d-aia n-are ursul coadă…de la atâta nerecunoştinţă. Ai o vacă ce-ţi promite multe, ba chiar e o vacă civilizată după cum se deplasează, e mai greu cu normele UE, pe care în cazul ăsta le cam încalci lăsând vaca aşa liberă pe stradă. Bagă-ţi pisica-n casă, ceartă-ţi căţelul, taie găinile şi lasă ouăle că ai lapte. Ia-ţi vaca de căpăstru şi dă-i frate gospodare fân cât cuprinde, crează-i condiţii că e o…valoare. Şi află că vaca în India este sacră! Printr-un raţionament oarecum…firesc, atunci tot ce ţine de acest animal merită să fie preţuit şi, deci, valorificat. Să facem şi noi ca indienii şi să o preţuim. Aici la Olteniţa. Ţine-o frate că ţi-o ia altul, uite aşa cum te văd şi cum mă vezi să facă bani pe ea.