Un bâlci mai bâlci ca toate bâlciurile

Dacă semăna a altceva, poate că l-am fi numit altfel, rămâne însă un bâlci, mai ales prin aspectul majorităţii vânzătorilor de chilipiruri. Acest târguşor nelipsit în fiecare vară din Olteniţa aduna o amestecătură de oameni de toate vârstele, etniile, culturile, într-un zgomot infernal, în special în ultimele zile de şedere ale bâlcenilor, fumul de mici şi grătare amestecat cu sunetele muzicale de-a valma de la manele la muzică populară şi dance sau pop, zgomotele maşinăriilor şi fluierele, dar şi larma făcută de oameni şi copii arată exact ce presupune acest vacarm. Începând de joi şi vineri respectiv 27 şi 28 august, inclusiv ambele trotuare ale bulevardului Republicii până la răscruce cu strada C.A.Rosetti au fost împănate cu tarabe: de la kitchuri, plasticării, jucării de toate formele şi mărimile, mese cu papagali dresaţi, produse de bucătărie din tot felul de metale, dulciuri sau gogoşi, terase improvizate cu băuturi şi gustări preparate la grătare, până la hăini din blană naturală, lenjerii de pat, cuverturi, obiecte confecţionate din lemn, articole de îmbrăcăminte, încălţăminte sau pături formează pastelat şi extrem de piperat atmosfera de bâlci în adevăratul sens al cuvântului, toate acestea insotesc balansoarele, căluşeii cu toate maşinăriile de distracţii din interiorul oborului.
Atracţia celor care ştiu să preţuiască un obiect de valoare şi care au vrut să facă un cadou deosebit, rămâne expunerea icoanelor şi a tuturor balsamurilor de suflet ce însoţesc icoanele diverselor mânăstiri din România. La bâlciul din acest an, comercianţii obiectelor de cult de la Mânăstirea “Dervent” au venit mai târziu ca niciodată. Două fete tinere, plăcute şi foarte frumos educate în spiritul respectului faţă de cumpărători şi semenul lor au făcut cinste locului oferit Mânăstirii “Negru Vodă” de lângă Bucureşti, iar câteva măicuţe pline de bunătate şi blândeţe au însoţit minunatele tablouri religioase şi alte obiecte sfinte aduse de la Mânăstirea “Adormirea Maicii Domnului” din jud. Dâmboviţa. Probabil că aceste obiecte sunt singurele pentru care se merită să te deplasezi până aici, în mijlocul vacarmului, asta în cazul în care nu ai copii mici.
Nimic schimbat faţă de anul trecut nici măcar taxele de perceput pentru comercianţi, singura schimbare fiind cumpărătorii mai puţin interesaţi de bâlciul din acest an. Să fie de vină oare criza, sau gusturile s-au schimbat faţă de mijloacele de petrecere a timpului liber? Să fie de vină pentru prezenţa mai mică a cumpărătorilor în acest an faptul că oamenii sunt obosiţi şi epuizaţi de probleme, sau că mulţi dintre simpatizanţii bâlciului au fost plecaţi în acestă perioadă prin concedii sau la muncă în străinătate?
Într-un cuvânt bâlcenii au fost aceiaşi, marfa expusă cu mici diferenţe şi pe ansamblu aceeaşi, maşinăriile pentru distracţii în mare au fost aceleaşi, gălăgia şi decibelii aceiaşi, doar anumiţi comercianţi nemulţumiţi de vânzare.
Cel mai bine s-au simţit copiii, care indiferent de starea de spirit sau dispoziţia părinţilor au primit ce au cerut şi s-au balansat unde au vrut.
Cât despre lipsa de civilizaţie care este un blestem pentru cei care doresc să trăiască într-un mediu propice şi elegant de viaţă, despre mizeria lăsată în urma celor care s-au deplasat până aici şi lipsa de bun simţ de care dau dovadă foarte mulţi oameni, de astea nu ducem lipsă. Antidotul este în principal mediul de trai şi în special autoeducaţia. Dacă tu care iubeşti tot ceea ce este frumos şi civilizat pe lume nu închizi ochii la aceste lacune ale societăţii, rişti să te îmbolnăveşti de ficat şi de stomac. Omul sfinţeşte locul şi tot el ştie să păstreze şi să improvizeze dacă e gospodar şi iubitor de frumos, iar un exempli ar fi Robinson Crusoe, sosit din civilizaţie în sălbăticie, omul care a transformat locurile brute în spaţii calde şi demne de locuit.
Vă lăsăm în compania celor care au ocupat cu preponderenţă terenurile din oborul olteniţean, celor care au vizitat bâlciul şi atmosferei colorate…