Acatistul Sf. Mare Mucenic Fanurie va fi ţinut joi, 26 august, de la ora 18,00, la biserica din centrul municipiului Olteniţa

La Biserica ce poartă hramurile „Sf. Nicolae” şi „Sf. Alexandru” au fost aduse în luna iunie a acestui an, moaştele a şapte sfinţi. Programul slujbelor s-a modificat puţin începând cu acea perioadă. Părintele paroh al bisericii, Marcel Veşteman, a decis ca în fiecare zi de miercuri, începând cu ora 18,00, preoţii lăcaşului de cult sa cinstească pe sfinţii ale căror moaşte sunt adăpostite de biserica din centrul municipiului Olteniţa.

Sf. Fanurie este cel al cărui acatist se va ţine de această dată joi, 26 august, şi nu miercuri 25 august. În calendarul Bisericii Ortodoxe sunt prăznuiţi în fiecare an, la 27 august, sfinţii mucenici Eutalia, Fanurie şi Osie, Episcopul Cordovei. Astfel, potrivit părintelui paroh Veşteman, Acatistul Sf. Fanurie va fi citit joi, 26 august, începând cu ora 18,00 pentru a i se prăznui şi ziua de pomenire a lui.

Creştinii ortodocşi din Olteniţa sau din alte părţi ale ţării sunt invitaţi la prăznuirea Sf. Fanurie joi, 26 august, începând cu ora 18,00, la biserica “Sf Nicolae” din centrul municipiului.

Sf. Fanurie  este mare făcător de minuni, el adduce înpoi animalele şi obiectele pierdute şi este un mare protector şi ajutător al celor singuri care doresc să se căsătorească. Sf. Fanurie este şi protectorul preoţilor. Numele mucenicului este de origine greacă, spun lucrările bisericeşti. În elină, verbul sau înseamnă „a face vizibil“, „a arăta“, iar la diateza reflexivă el se tălmăceşte prin „a arăta despre sine ceva“, „a arăta cuiva ceva ca al său“. Acest nume este îndreptăţit, întrucât Sfântul Fanurie este cel care a săvârşit multe minuni pentru regăsirea lucrurilor şi animalelor pierdute. Dar numele său mai poate fi interpretat şi în sensul că mucenicul a făcut prin viaţa sa să se arate puterea credinţei în Hristos. Aşa cum aflăm şi în biografia sa, Sfântul credem că s-a născut în Grecia, mai exact în insula Rodos.

În timpul unor lucrări de renovare a zidurilor cetăţii Rhodos, muncitorii musulmani au dezgropat ruinele unei biserici străvechi. Sub pietre se aflau mai multe icoane. Muncitorii le-au analizat, observând că una singură e ca nouă, aparent proaspăt pictată. Nefiind însă interesaţi de Icoane, ei le-au abandonat la locul descoperirii. Câţiva călugări aflaţi în preajmă, observându-le, au pândit până când muncitorii s-au depărtat şi au recuperat Icoana cea minunat păstrată. În ea era înfăţişat un Sfânt tânăr, cu o cruce având deasupra o lumânare, numit „Fanurie”, după cum scria pe Icoană. De asemenea, Icoana cuprindea 12 scene din viaţa acestuia, încununată cu martiriu.
Icoana a ajuns în biserica restaurată, iar Sfântul a devenit în scurt timp cunoscut, prin minunile săvârşite, îndeosebi in aflarea unor lucruri pierdute.
Singurele manuscrise existente, găsite ulterior, în legătură cu acest Sfânt „nou apărut” în Rhodos, sunt: unul transcris în „Acta Sanctorum”, datând din 1452, şi un altul din 1600-1640. Ambele descriu o minune a Sfântului Fanurie din Rhodos, cu eliberarea a trei preoţi capturaţi de turci. Sfântul li s-a arătat în vis musulmanilor, poruncindu-le să-i elibereze pe creştinii sfinţiţi.

Deşi nicio scriere nu precizează nimic în legătură cu mama Sfântului Fanurie, există o puternică tradiţie în Grecia şi Cipru, legată de „fanuropite”, prăjiturile Sfântului Fanurie, care se dau de pomană pentru sufletul mamei acestuia. Se spune că mama lui era o femeie plină de păcate, care nu a vrut să se pocăiască până la moarte. În timpul martiriului, Sfântul Fanurie s-a rugat ca „oricine se roagă pentru mântuirea mamei lui Fanurie să fie ajutat”. Prăjiturile se pot face oricând în timpul anului, dar în mod deosebit se coc în ziua de 26 august, fiind aduse apoi la vecernia dinaintea Sfintei Liturghii din data de 27 august, unde sunt binecuvântate şi apoi împărţite. Cei care le oferă, rostesc rugăciuni „pentru mama lui Fanurie”.