Bulversare la Olteniţa. Credincioşii ortodocşi de la biserica “Sf. Nicolae” centru nemulţumiţi de schimbarea părintelui Marcel Veşteman

Biserica “Sf. Nicolae” centru a fost duminică, 13 februarie, locul unde credincioşii ortodocşi au manifestat nemulţumire faţă de o schimbare. Părintele Marcel Veşteman a fost destituit din funcţia de paroh al bisericii “Sf. Nicolae” centru, în locul acestuia fiind adus şi învestit în funcţie părintele protopop Marian Necula. Acesta deţine funcţia de paroh la Biserica “Eroi” din Olteniţa până la numirea altui preot paroh tot de el, dar deţine şi funcţia de protopop la Protoieria Olteniţa. Trimisul Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, părintele consilier Ion Florea, a fost cel care a citit ordinul de numire din partea Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, Vincenţiu Ploieşteanu.

Finalul slujbei a fost unul neplăcut pentru mulţi din cei prezenţi însă spiritual dreptăţii şi faptul că nu s-a spus adevărul au făcut ca enoriaşii să reacţioneze. La momentul când s-a făcut numirea, olteniţenii prezenţi în biserică, deranjaţi de situaţia dar mai ales pentru faptul că nu au fost întrebaţi şi ei dacă sunt de acord, au arătat valuri peste valuri de nemulţumire, cerând ca părintele protopop să iasă afară din biserică pentru că nu este dorit de nimeni. Reacţiile credincioşilor olteniţeni au venit dintr-o pornire sufleteasca interioară, aşa cum mulţi din ei au declarat. Datorită faptului că oamenii doresc o legătură cu divinitatea şi asta nu se poate realiza decat prin biserică, cu ajutorul celor care mijlocesc legătura dintre ei şi Dumnezeu, credincioşii frecventează bisericile şi în acelaşi timp, ca o mulţumire adusa atât lui Dumnezeu, cât şi celor care îl servesc, enoriaşii contribuie financiar la susţinerea unor proiecte sau iniţiative, ce se derulează de fiecare parohie în parte. De aceea, olteniţenii prezenţi duminică la slujbă au arătat că şi ei trebuie întrebaţi înainte de a se lua o decizie, ale cărei urmări îi va implica şi pe aceştia.

La întrebarea mass-media pe ce criterii a fost destituit din funcţia de paroh părintele Marcel Veşteman, părintele consilier Ion Florea a declarat că a fost decizia episcopului Vincenţiu Ploieşteanu.

Credincioşii prezenţi în biserică au avut propria opinie:

Persoane cu iniţiative din municipiu şi care au muncit pentru diverse acţiuni, au acuzat faptul că părintele protopop Marian Necula şi-a luat în nume personal eforturile şi ideile acestora, fie că s-a desfăşurat o acţiune în municipiu, fie că s-a creat o altă iniţiativă cu scop umanitar, social, cultural. De asemenea, edificiile ridicate prin iniţiativa şi banii alocaţi de Primăria Olteniţa sunt considerate de protopopul Necula propriile realizări. Aceste împliniri ale altora au fost pomenite duminică de părintele Necula oamenilor din biserică cu aceeaşi direcţie – ca fiind ale lui.

Motivul schimbării invocat de părintele consilier, Ion Florea, a fost faptul că Protoieria Olteniţa se găseşte lângă biserica “Sf Nicolae” centru şi atunci era nevoie de această sudură şi de adăugarea încă unui hram bisericii: Antim Ivireanul care este şi hramul Protoieriei.

Aceeaşi situaţie a fost creată şi în anul 2005 când părintele protopop Marian Necula a venit de la biserica din Curcani pe funcţia de paroh la biserica “Eroi” din municipiu. La acea data a fost schimbat din funcţie părintele Ionel Enică, care acum slujeşte în biserică pe locul 2 de preot.

Inregistrare emisiune ” Bun gasit, Oltenita! ” ( Radio Voces Campi – 14 februarie 2011 )

Laura Suzeanu

Comentarii

  1. lucia apostol spune:

    Stiati ca:
    Parintele Marcel Vesteman a adunat cel mai mare numar de enoriasi la o slujba, din istoria orasului Oltenita din ultimii 50 de ani?
    Este unul dintre putinii preoti, ii poti enumera pe degetele de la maini, care a citit din Sfanta Evanghelie la Mormantul Sfant in Ierusalim in limba noastra romaneasca, si am plans de emotie alaturi ceilalti credinciosi ce au avut aceasta bucurie.
    Parintele Marcel Vesteman a fost vindecat in mod miraculos de apa Iordanului in mai putin de o zi, de o luxatie la picior pe care o avea de mai bine de doua saptamani, pe care n-a putut-o trata cum recomanda medicina din cauza acestei excursii. Acest eveniment minunat s-a produs dupa ce a botezat mai bine de 30 de persoane romane si straine in apa in care s-a botezat si Fiul Domnului. Oamenii care l-au insotit in excursie au vazut cu ochii lor si s-au bucurat pentru ca doua zile mai tarziu, parintele i-a calauzit pe muntele Sinai(14 km dus-intors, din care 2 Km dus-intors, drum de piatra de canion).
    Acum ca stiti aceste lucruri, dragii mei frati ortodocsi, hai sa ne rugam pentru iertarea celor care provoaca aceste nedreptati si pentru sanatatea celui ce ne duce mai aproape de Dumnezeu prin invataturile sale, parintele Marcel. RESPECTUL SI DRAGOSTEA NU SE IMPUN, CI SE DOBANDESC, asa cum le-a dobandit si acest om.
    sa nu uitam ca, Dumnezeu L-a trimis pe fiul sau in lume, sa arate poporului ales calea dreapta de la care acesta s-a abatut. Ei ce-au facut? L-au judecat, chinuit, batjocorit si in cele din urma sacrificat, iar in tot acest timp, Domnul a privit si a plans, i s-a sfasiat sufletul de durere. Dar Hristos a inviat, nevinovatia si sacrificiul Sau l-au distrus pe diavol iar lumea s-a bucurat, iar noi am aflat credinta cea adevarata. Parintele Vesteman e doar un exemplu minor de nedreptate lumeasca, dar prin aceasta fapta, diavolul se bucura, noi prin ura fata de dl Necula, pacatuim. Si poporul evreu a suferit pentru fapta sa, iar pedeapsa a venit tot de la Dumnezeu, nu de la noi cei simplii. Istoria se repetat, Pilat se spala pe maini ca si Episcopia Sloboziei si Domnul priveste catre noi, ce se alege de neamul ortodox…?
    Sa ne iubim calauzitorul ca si pana acum si sa-l ajutam sa treaca peste ceea ce i s-a intamplat, sa ne bucuram ca e alaturi de noi si sa-l tine Dumnezeu sanatos!

    Lucia.

  2. Gruianu Marian spune:

    La fel ca si in politica, in Biserica Ortodoxa Romana exista si activeaza MAFIA . Probabil ca foarte curand in locul parintelui Marcel va aparea un personaj care este o cunostinta sau ruda a d-lui Necula. Interesant este si faptul cum cei doi frati Necula (Nicu si Marian ) au ajuns preoti. La fel si alti cativa tineri din comuna Curcani. Dar Prof.Conf.Univ.Dr.Constantin Necula de la Patriarhie o avea oare vreo legatura cu fratii Necula?

  3. Mihai Ceauşu spune:

    In primul rand s-a postat tarziu aceasta stire pe site, in timp ce prin oras se auzeau tot felul de zvonuri.

    Imi pare rau pentru parintele Vesteman Marcel, mi-a fost profesor de religie, in cunosc si personal, e un om minunat.

    Parintele Necula se pare ca are o cariera fulminanta, probabil merita.

    Cine sa protesteze? Aceia de au protestat cand au ramas -25% (da fapt, au fost chiar si -41%), aceia care au protestat la -5,5% la pensii? Sau poate cei care protesteaza ca s-a scumpit benzina. Pentru Biserica nu se va sinchisi (mai) nimeni…

  4. Vasile Marian spune:

    editat de admin – va rugam sa completati asa cum se cere in campurile obligatorii (nume si prenume REAL + numar telefon REAL)

  5. marin barbu spune:

    editat de admin – va rugam sa completati asa cum se cere in campurile obligatorii (nume si prenume REAL + numar telefon REAL)

  6. Stoica Andra spune:

    Foarte frumos ai comentat lucia. Este foarte adevarat cea ce ai spus. Din ce in ce mai putini oameni vin la biserica.Parintele Vesteman a fost este si va ramane un om deosebit,care a stiut sa ne aduca pe calea cea buna si a stiut cum sa nu apropie de Sfanta Biserica.Este nedrept ceea ce se intampla acum dar asta e lumea din ziua de azi nu mai are credinta in Dumnezeu iar totul se rezuma la bani.

  7. voinea nicolae spune:

    editat de admin – va rugam sa completati asa cum se cere in campurile obligatorii (nume si prenume REAL + numar telefon REAL)

  8. Surcel Mioara spune:

    Dacă tot vrem să spunem lucrurilor pe nume, atunci demn de amintit este și faptul că părintele Necula Marian este cel care a schimbat în bine aspectul si funcționalitatea clădirii protoieriei, care se află în imediata apropiere a bisericii „Sf. Nicolae” și ca protopop al Olteniței este bine să slujească la biserica cea mai apropiată de birou.
    Totodată, prin venirea sa, parohia s-a mărit prin adăugarea unui nou sector de enoriași, transferat de la parohia „Eroi”, astfel nu are nimeni nimic de pierdut.
    Si dacă veți studia art. nr. 88 din Statutul B.O.R. la litera „n” scrie clar că în atribuțiile episcopului locului este și aceea de a numi, transfera și revoca personalul bisericesc.

  9. Vlaicu Aurel spune:

    Nu am fost duminica la biserica dar am citit articolul si am ascultat inregistrarile dupa olteniteanul.
    Il cunosc pe parintele protoiereu dr. Marian Necula si imi pare rau ca a trebuit sa treaca impreuna cu familia prin asemenea momente. Chiar nu merita, pentru ca nu a luat de la nimeni nimic ba chiar a venit cu enoriasii dansului. Credinciosii au fost manipulati de orgoliile parintelui Vesteman.

  10. Alina Preda spune:

    editat de admin – va rugam sa completati asa cum se cere in campurile obligatorii (nume si prenume REAL + numar telefon REAL)

  11. paul george spune:

    Nu sunt de acord cu numirea unor tineri absolventi de facultate direct la oras fara sa-si fi facut o stagiatura la tara, dar cu numirea unui protopop la o biserica aproape de protoierie nu inteleg ce au unii!

  12. Paraschiv Georgeta spune:

    parintele protoiereu este un om de mare valoare pentru orasul nostru, si probabil de aceea are dusmani. O gramada de frustrati. Sunt convinsa ca daca statutul BOR ar fi prevazut ca enoriasii sa fie intrebati in astfel de chestiuni Preasfintitul Episcop asa ar fi procedat. Dar unii confunda Biserica cu primaria sau spitalul. Daca la spitalul Oltenita vine un medic nou, se face referendum pentru asta ? Ii intreaba cineva pe locuitori daca sunt de acord?

  13. Mihai Caltui spune:

    Nu se poate compara Pr Vesteman cu Pr Protoiereu Dr. Necula Marian in primul rand din punct de vedere al studiilor si in al doilea rand din punct de vedere al realizarilor.Pr.Protopop Dr. Necula Marian este mai tanar si are mult mai multe realizari decat Pr Vesteman.
    Asa ca ar trebui sa fie o onoare pentru parohia Sfantul Nicolae din Oltenita sa aiba ca paroh pe Pr.Protoiereu Dr. Necula Marian, un om deosebit.

  14. …INTERESELE PAR SA SLUJEASCA INAINTEA CREDINTZEI…STITI OARE, DE CATE ORI SE MULTIPLICA CA PRETZ O LUMANARE, PLECAND DE LA EPISCOPIA SLOBOZIEI SI CALARASHILOR ,AJUNGAND IN MAINILE DUMNEAVOASTRA, PRIN INTERMEDIUL BISERICII ORTODOXE?…DE CATE ORI SE ADAUGA LA EA ALT SI ALT ADAOS IN BANI?…NIMIK DE ZIS, BISERICA SF. NICOLAE ESTE MARE SI ARE MULTZI CREDINCIOSHI CARE APARTZIN DE EA…DECI, UNDE SE STRANGE POPULATIE MAI MULTA, APAR SI PROFITURILE PE MASURA…PE DIFERITE SI DIN DIFERITE ORANDUIELI BISERICESHTI…BISERICA A DEVENIT O JAPCA PE FATZA IN TOATA TZARA…AM VAZUT ASTA SI LA MANASTIRILE VIZITATE DE MINE…TAXE PESTE TAXE , FIXE PENTRU ORICE…NU MAI CONTEAZA PENTRU EIDACA ESTI BOGAT SAU SARAC…PENTRU POMENIRI LA MANASTIRI E JAPCA PE FATZA, NU MAI EXISTA NICI UN FEL DE RESPECT LA CREDINTZA…DAR UNDE SCRIE IN BIBLIE CA TREBUIE SA PLATESTI ASEMENEA TAXE?…DAI CAT POTZI, IN FUNCTIE DE POSIBILITATZI…UNUL MAI PUTIN, ALTUL MAI MULT….NO COMMENT !

  15. Aurel Tugui spune:

    Stiti ce este cu adevarat tragic? Biserica Ortodoxa Romana nu mai este subminata din exterior ci din interior.
    Si daca va intrebati cum de este posibil acest lucru sa stiti ca e mai simplu decat va imaginati: ASTA SE VREA. IN ACEST MOD VI SE IA CREDINTA SI PUTETI FI MANIPULATI MAI USOR.
    Oricine poate fi inlocuit dar parintele Vesteman este prezent in constiinta multora, reprezentand ideea de CREDINTA! Ati inteles? Cat despre celalalt domn… este bine sa il tratam altfel decat o face dansul si sa ii uram TOATE CELE BUNE! Oricum nu va intelege nimic!!!

  16. CATALIN NITA spune:

    As vrea sa fac cateva precizari referitor la comentariile care s-au facut cu precadere la evenimentul, petrecut pe 13 Februarie 2010, la biserica Sfantul Nicolae , s-anume instalarea parintelui protopop Necula Marian, ca paroh al bisericii. Imi sa constatat, ca multi nu stiu ca numirea unui preot in parohie se face de catre episcopul locului (vezi statul B.O.R. – art. 49 – alin. 2: „Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de chiriah intr-o sedinta a Permanentei Consiliului Eparhial, avand in vedere calitatea activitatii desfasurate”.
    Cred ca din citirea art.49, alin. 2 reiese foarte clar, faptul ca orice paroh este numit intr-o parohie in functie de merite, si acest lucru se face de catre episcopul locului si nu de persoana in cauza. Episcopul prin deplinatatea harului are aceasta putere fara obligatia de a consulta parohia in care va fi numit preotul respectiv ca paroh.
    Aceste lucruri, nu sunt cunoscute, de autorii acestor comentarii tendentioase la adresa parintelui protopop, care are la activ o activitate bogata din punct de vedere pastoral – misionar dar si stiintific. Multi nu stiu ca parintele protopop a ridicat actualul sediu al Protoieriei, sfintit de P.S. Parinte Vincentiu in 2009, dintr-o ruina care nu semana a fi un sediu de protoierie. De asemenea sa nu se uite meritele parintelui protopop cu privire la ridicarea capelei din incinta cimitirului in care se gaseste biserica Sf.Cuv. Parascheva. Ar fi foarte multe de spus, insa as vrea sa inchei cu un citat din Sfantul Ioan Gura de Aur: „Cel ce se înalţă împotriva oamenilor, se va înălţa şi împotriva lui Dumnezeu.”, avand in vedere faptul ca autorii comentariilor de mai sus nu stiu macar sau nu s-au informat nici asupra numelui corect al Episcopului Sloboziei si Calarasilor, acest lucru dovedind inca odata reaua intentie a unora de a denigra Biserica Ortodoxa Romana si pe slujitorii ei. Va Multumesc si Dumnezeu sa va daruiasca tuturor sanatate, pace si liniste sufleteasca, viata indelungata drept invatand cuvantul adevarului. AMIN !

  17. Ionescu Dan Lucretiu spune:

    1. Sunt credincios !
    2. Il iubesc si tin la parintele Vesteman !
    3. N-am putut intelege ce a fost in capul unui preot cand Gigi Becali i-a bagat in buzunar un teanc de euro si preotul zice …sa fie primit …asta in direct la Tv
    4. N-am vazut la Revolutie ca macar 1000 de preoti sa iasa in strada tinandu-se de brat si fiecare cu cate o lumanare aprinsa si sa spuna Tatal Nostru ….in fata gloantelor …sa vedem mai tragea cineva ?….mai mureau atatia degeaba ?…..unde au fost ?…..in casa Domnului ?
    5. Ne meritam soarta

  18. Mitrea Laurentiu spune:

    Imi pare rau pentru parintele Vesteman..probabil ca-i este greu ca dupa ce isi infiintase un SRL la biserica Sf Nicolae,dansul paroh,fiul dansului preotit direct in cetru fara niciun examen de oras,sora sotiei patroana la pangarul aceleasi parohii, iar fiul sorei sotiei(nepotul parintelui)cantaret la aceeasi parohie,practic 4 angajati din cei 5 ai parohiei erau din familia Vesteman..probabil ca este frustrat ca i s-au schimbat socotelile si de aceea a incitat anumite persoane la acest scandal care nu face cinste biserici,uitand regulamentele BOR care spun ca preotul slujeste ca delegat al episcolpului care poate dispune miscarea pesronalului iin functie de prioritatile bisericii nu ale unei dinastii,a se lua seama cum arata totusi biserica Sf.Nicolae care nu prea seamana a cea mai importanta biserica din oras.

  19. Popa Gabriela spune:

    Jenant si deplorabil .Imi pare rau de parintele Marcel,a facut multe lucruri frumoase pentru biserica „Sfantul Nicolae”,sunt oameni care regreta sincer ce se intampla dar nu au curajul sa vorbeasca.Oare IPS Vicentiu stie ce se intampla aici?
    Si-a trimis om ,sa vina sa auda personal doleantele enoriasilor,nu cerintele lui Necula.Traiesc de peste 45 de ani in acest oras dar acum lucrurile stau altfel datorita si unora ca Necula.Si pentru cunstinta unora,Protoieria Oltenita exista de mult,nu a infiintat-o acum nimeni,ci parintele Necula a mai adaugat 2 camere si lavabil pe exterior.Parintele Marcel a reusit sa aiba sectorul unde nici o familie nu este sectanta,a facut excursii tematice ,este apropiat de oameni ,nu cere nimic la liturghii si pomeni,fiecare lasa dupa suflet.Cineva mai sus tot ridica osanale cuiva,prea stie articole din B.O.R.si uita ca lumea vine dupa om nu dupa legi.Ar fi de preferat ca IPS Vicentiu sa stie realitatea si sa stea de vorba cu oamenii,fiecare din preotii din oras au contribit la bunastarea bisericilor si la intretinerea lor.Apropos,de cand citeste o singura persoana (fiica lui Necula)Crezul in biserica si li-i se interzice enoriasilor sa-l spuna in cor ?Jenant…

  20. Adina Buraga spune:

    Buna ziua d-le protopop Necula. Va amintiti cat a muncit tatal meu la biserica? Va amintiti cu cata sudoare a lucrat la realizarea capelei , a intregului gard care inconjoara toata biserica si la multe alte lucruri? Si ce ati facut? L-ati dat afara. Probabil e ceva normal sa dati afara oamenii, asa cum ati procedat si cu parintele Vestemen. Sa nu uitati ca nimic in aceasta lume nu ramane nerezolvat. Avem un D-zeu mare. Si nu uitati…dupa fapta si rasplata. Pt. ce atata lupta pt. functii? Oare nu stiti ca nu vom lua nimic cu noi? Nu mostenim pamatul. Provaduiti evanghelia si lasati lupta asta pamanteasca. Castigati suflete pentru domnul Isus. Daca faceti asta, ati castigat. Daca nu, ati pierdut…ce?…multe suflete. Multe binecuvantari.

  21. Boierescu Laurentiu spune:

    din punctul meu de vedere Biserica Sfantul Nicolae a castigat un”om” iar cele doua biserici Inaltare Domnului(EROI) si Sfanta Cuvioasa Parascheva(cimitir)a pierdutun”om”.Ce usor este sa clevetesti pe cineva.Exista o vorba: vevi barna din ochiul tau nu paiul din ochiul fratelui tau.

  22. DANIEL MIHAI spune:

    Hmmm…nu ma mai mira nimic.Citesc si ma minunez de cat de prosti putem fi!Dealtfel ma astept de la orice din partea tinerei generatii,coca-cola sau cum s-o numi ea.Atat a incercat biserica sa ne prosteasca pe toti de-a lungul anilor ca am uitat cu totii ca fiecare dintre noi crede in Dumnezeu.Iar asta nu inseamna ca trebuie sa existe biserica pentru ca noi sa credem in Dumnezeu!
    Ati uitat un lucru,voi,cei care credeti in biserica,fie ea ortodoxa sau catolica sau cum o mai fi:CELE MAI MARI NENOROCIRI DIN ISTORIA UMANITATII AU PORNIT DE LA RELIGIE !Religie care cine o propovaduieste? Nu cumva biserica?Popii nu sunt altceva decat niste materialisti ordinari,desi nu vreau sa generalizez.Niste profitori care nu au NIMIC de-a face cu Dumnezeu!Luati un exemplu : vestitul papa de la Roma,ati uitat,cumva,ca e semnatarul unei liste de trimitere la camera de gazare a multor evrei? Ce cauta un criminal de razboi in fruntea bisericii catolice?Or,se vede treaba ca inca n-au uitat ca in secolele trecute inchizitia spaniola ucidea oameni,executa inventatori etc.A fost o vreme cand biserica nici nu voia sa auda de „lucrul diavolului”,tehnologiile noi si inventiile atator oameni luminati!Mi se pare mie ca slujba de la biserica din centru se aude prin echipamente electronice de amplificare a sunetului si ca multi popi isi tin slujbele la microfon!Ca sa nu mai vorbim de cei ce au slujbele inregistrate mai nou pe CD si ei nici nu se mai sinchisesc sa cante „live”,si-au facut un obicei din „playback”…
    Nu de mult am intalnit intr-o benzinarie un taica-parinte cu un gogeamite X6 (bmw pentru necunoscatori) si bineinteles alimenta,omu’,cu motorina aditivata din cea mai scumpa.Da’ asta nu e important,mai hilar e ca din interior „slujea” cu foc salam si trupa!
    Rau am ajuns!Atat suntem de prosti ca ne lasam dusi de nas de aia care ne iau bani cand ne duc parintii,fratii,rudele la groapa!
    Trezeste-te natie romana!
    P.S. Rog moderatorul sa tina cont de dreptul la opinie si sa ia aminte ca eu cred doar in DUMNEZEU,nu in cea mai mizerabila si mai bogata din cate institutii exista pe pamant: biserica

  23. Ionescu Dan Lucretiu spune:

    Exista o vorba ….Se spune ca banul este ochiul diavolului …..oare este adevarat ?
    Atunci de ce alerga preotii atat de tare dupa bani ? Cum iese unul de la scoala de popi …hop vrea sa-si faca biserica ……noi inchidem spitale si construim la greu biserici . O sa ajungem sa avem la 5 familii o biserica . Nu avem spitale moderne , nu sunt stadioane , nu sunt locuri de cultura …..ne rugam in Biserica ….ne rugam ….

  24. Ionescu Dan Lucretiu spune:

    Parintele VESTEMAN sa fie demn !

  25. Necula Constantin spune:

    Nu. Parintele Necula, de la MItropolia Ardealului si nu de la Patriarhie, nu este neam cu nici un preot. E fiu de frizer si Vanzatoare din Brasov, fara vreo relatie in zona. De altfel nu a fost niciodata in Oltenita. Pentru cel ingrijorat…

  26. Biserica, între comuniune şi comunitate de interese

    Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că Biserica este Trupul lui Hristos şi Hristos este Capul ei. (Efes. I, 23; V, 23), iar Trupul are mai multe mădu­lare : “Căci precum trupul unul este şi are multe mădulare, iar toate mădularele trupului multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat. Căci şi trupul nu este un madular, ci multe” (I Cor. XII, 12-14). Această definiţie ortodoxă a ceea ce înseamnă Biserica, definiţie completată cu ceea ce ne mărturiseşte Simbolul de Credinţă despre Biserică – Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească – este cunoscută în mediile clericale şi printre credincioşi. O astfel de înţelegere strict teoretică a noţiunii de Biserică este însă inutilă dacă nu o însoţim şi de o asumare practică, în viaţa de zi cu zi a fiecăruia dintre creştini şi deopotrivă a tuturor creştinilor membri ai Bisericii Creştine. În realitatea vieţii Bisericii au existat numeroase momente în care asumarea definiţiei pauline a fost incompletă sau chiar inexistentă şi pervertită de oameni prin slăbiciunile şi păcatele lor. Ereziile din primul mileniu de creştinism, al căror moment de victorie întunecată a fost Marea Schismă, degradarea dogmei în Biserica Romano-Catolică şi apariţia sângeroasei Inchiziţii, criza din Biserica Ortodoxă a Imperiului Bizantin aflat în decădere care a culminat cu o aşa-zisă “unire” a ortodocşilor romei cu catolicii, cu puţin timp înainte de ocuparea Constantinopolelui de către musulmani, apariţia Reformei şi a Contra-Reformei în Europa Occidentală, curente religioase şi politice cauzatoare de războaie religioase, fărâmiţarea Bisericii Creştine Răsăritene în biserici autocefale locale, multiplicarea cultelor protestante şi neo-protestante pretendente la calitatea de biserici purtătoare ale mesajului creştin, toate aceste fenomene nu reprezintă altceva decât o îndepărtare de la definiţia Sfântului Apostol Pavel. Biserica ce era cândva Una, Sobornicească şi Apostolească este acum o oglindă sfărâmată în zeci de cioburi, de diferite mărimi, o oglindă care în vremurile de început ale creştinismului reflecta Cerul Dumnezeirii.

    Privind la evenimentele mai apropiate timpului şi locului nostru, vom observa că secolul XX a fost un fel de culme a crizei Bisericii Creştine. Cele două războaie mondiale, dictaturile fascistă, nazistă şi comunistă, secularizarea profundă a societăţilor democratice din Vestul Europei şi America de Nord au afectat atât structura Bisericii, cât şi mesajul acesteia. Aceste frământări au avut repercursiuni, cum era de aşteptat, şi asupra Bisericii Ortodoxe Române. Nu voi insista asupra aspectelor încă neclarificate ale relaţiei Bisericii noastre cu regimul dictaturii comuniste – marea “necunoscută” a istoriei BOR din secolul XX – cu toate că o mare parte din problemele care afectează BOR îşi au cauzele în această relaţie. În actualul context istoric în care poporul român îşi duce existenţa – România ca ţară membră a Uniunii Europene, fenomenul globalizării, criza resurselor naturale – mult mai importantă îmi pare problema aplicării definiţiei pauline în viaţa de zi cu zi a clerului şi credincioşilor creştini-ortodocşi români. Evenimentele din decembrie 1989 care au provocat căderea dictaturii comuniste, dezbaterile intense din anii ’90 legate de rolul şi locul Bisericii în viaţa societăţii româneşti, redescoperirea de către tineri a valorilor creştine ortodoxe păreau să reprezinte premizele unei relansări a activităţii Bisericii Ortodoxe Române şi mai ales ale unei reîncreştinări a poporului român grav pervertit de ateismul totalitarismului comunist.

    Creştinism de paradă

    Din nefericire, speranţele nu s-au confirmat decât într-o mică măsură şi la aproape douăzeci de ani de la dispariţia regimului comunist, Biserica noastră ni se înfăţişează mai mult ca o aglomerare de comunităţi de interese, decât ca un spaţiu al vieţuirii în comuniune hristică. În Biserica Ortodoxă Română apar în mod distinct mai multe categorii de comunităţi care ar fi chemate să trăiască într-o astfel de comuniune. Cea mai importantă comunitate este aceea a credincioşilor, a mirenilor. Conform recensământului din 2002, numărul credincioşilor creştini ortodocşi din România este de 18.817.975, adică 86,8% din populaţia ţării. Aplicând superficial aritmetica, am putea spune că poporul român este un popor creştin ortodox. Totuşi, această statistică este insuficientă. Dacă însoţim datele statistice privind apartenenţa religioasă pe care le oferă recensământul din 2002, cu datele statistice despre avorturile, natalitatea, violenţa în familie, divorţurile din România şi dacă privim spre mediul politic românesc ce transmite în societate o imoralitate ridicată la rang de mod de viaţă, atunci vom pune sub semnul întrebării valoarea de adevăr a acestui procent de 86,8% cu care în multe situaţii oficialii Bisericii se mândresc. A te declara creştin-ortodox e una, a trăi ca un creştin-ortodox este cu totul altceva. Administraţia bisericească este totuşi mulţumită de acest procent, de această recunoaştere formală a apartenenţei. Dacă nu ar fi aşa, am fi aflat de iniţiative ale acestei administraţii care să urmărească să afle, măcar la nivel statistic, cât mai înţeleg şi mai practică mirenii Bisericii din credinţa pe care o proclamă la recensământ. Cred că rezultatul ar fi înfiorător, asta numai dacă mă gândesc la imaginile şocante difuzate de diferite televiziuni în perioada Sfintelor Paşti, imagini înfăţişând credincioşi călcându-se unii pe alţii în picioare din dorinţa neînţeleasă şi nejustificată de “a lua primul lumină”!

    Comunitatea mirenilor din Biserica noastră pare că şi-a asumat, în majoritate, o zicală din popor: “Să faci ce zice popa, nu ce face popa!” Există riscul ca această asumare să devină definitorie pentru relaţia mirenilor cu clerul ortodox şi indirect cu credinţa creştină ortodoxă. Mirenii încă merg la biserica din parohie să se cunune, să-şi boteze copiii sau să-şi îngroape rudele. Valoarea de viaţă şi de cunoaştere a acestor evenimente majore în viaţa unui creştin ortodox este însă necunoscută sau chiar pervertită. Mireanul merge la preot pentru cununie, botez sau înmormântare pentru că “aşa trebuie!”. Nu caută să pătrundă în profunzimile cunoaşterii lui Dumnezeu pe care i le oferă minunatele noastre Sfinte Taine şi slujbe ortodoxe. Din păcate, nici preotul nu este preocupat să-l călăuzească pe mirean, ci are mai multă grijă faţă de beneficiile pecuniare pe care le obţine de pe urma cununiei, botezului sau înmormântării. În general, interesele comunităţii mirenilor din Biserica Ortodoxă Română gravitează în jurul unui confort psihic oferit de conformarea faţă de tradiţia moştenită în familie cu privire la relaţia lui cu preotul şi Biserica. Problema mântuirii sufletului, participarea regulată la Sfânta Liturghie, mersul la scaunul de spovedanie, rugăciunea ca parte a vieţii de familie, faptele bune, iertarea, iubirea de aproapele sunt chestiuni de care se îngrijesc prea puţini dintre credincioşii creştini-ortodocşi. Să nu confundăm credinţa adevărată cu procesiunile şi ceremoniile religioase, care la ceas de praznic adună mii de credincioşi pe Dealul Patriarhiei sau pe la vreo mânăstire vestită. Acestea nu reprezintă dovada că valorile creştine ortodoxe ar caracteriza cu adevărat viaţa mirenilor din Biserică şi în multe situaţii sunt doar mecanisme de “public relations” folosite de administraţia bisericească pentru buna imagine publică a Bisericii.

    Comunitatea mirenilor îşi trăieşte propriul creştinism, un creştinism înţeles la nivelul unor noţiuni foarte generale şi amestecat cu tradiţii şi superstiţii păgâne. Comuninea între membrii acestei comunităţi este temporară, cu ocazia unor sărbători bisericeşti sau evenimente din familie, şi este lipsită de cele mai multe ori de dimensiunea duhovnicească şi de finalitatea obştească.

    Tradiţionaliştii şi “cumpărătorii” de mântuire

    Din marea masă a comunităţii mirenilor se desprind însă două grupuri care sunt tot mai vizibile în societatea românească a începutului de secol XXI. Pe de o parte, întâlnim grupul destul de redus ca număr, dar foarte activ în mărturisire al celor tradiţionalişti, mireni care îşi asumă nu doar teoretic, ci şi practic, valorile creştine ortodoxe. Pe de altă parte, vom da de un grup format din oameni de afaceri şi politicieni aşa-zis creştini care încearcă să-şi “cumpere” mântuirea prin danii deosebit de generoase aduse Bisericii şi dulceag lăudate şi recompensate cu diferite distincţii oficiale de către reprezentanţii ierarhiei bisericeşti. Tradiţionaliştii nu sunt agreaţi de administraţia Bisericii, pentru că nu vor “să se adapteze”, nu acceptă “modernizarea” Bisericii şi pun prea des întrebări incomode despre moralitatea unora dintre membri clerului sau despre deciziile prin care administraţia bisericească renunţă la respectarea învăţăturii de credinţă în schimbul unui câştig lumesc. Dimpotrivă, “binefăcătorii” de genul lui Gigi Becali sau al fostului prim-ministru Adrian Năstase – ca să amintesc doar doi dintre “cumpărătorii” de mântuire mult lăudaţi de unii ierarhi ai BOR – sunt aşezaţi în fruntea meselor festive organizate pe la mânăstiri de protocol şi foarte stimaţi de reprezentanţii ierarhiei Bisericii. Nu are prea mare importanţă că donaţiile sau aranjamentele făcute în favoarea BOR de aceşti “binefăcători” au ca sursă vreun act imoral sau chiar ilegal. Între tradiţionalişti şi “binefăcători”, administraţia bisericească îi alege pe aceştia din urmă şi astfel, poate fără voie, promovează în faţa mirenilor de rând, ca “modele de viaţă creştină”, persoane controversate şi imorale care prin acţiunile lor politice sau economice au contribuit la jefuirea şi sărăcirea României.

    Alături de comunitatea mirenilor, un rol deosebit de important în viaţa Bisericii noastre îl are comunitatea preoţilor de mir, preoţii din parohiile ortodoxe răspândite pe tot cuprinsul ţării. Preoţii sunt chemaţi a fi purtătorii şi mărturisitorii învăţăturii de credinţă, cei care, prin puterea Sfântului Duh, administrează Sfintele Taine ale Bisericii, oameni sfinţiţi şi model de viaţă pentru mirenii din parohia pe care o păstoresc. Altfel spus, preoţii sunt sau ar fi necesar să fie Chipul lui Hristos printre oameni. Organizaţi în structuri care s-au birocratizat puternic după 1989, dependenţi de grupurile de interese care uneori controlează diferite domenii de activitate din Centrele Eparhiale, preoţii de mir nu au reuşit, în cei optsprezece ani de democraţie post-decembristă, să risipească şi să arunce în uitare vorba de care pomeneam în rândurile de mai-sus: “Să faci ce zice popa, nu ce face popa!” O monitorizare simplă, fără a intra în prea multe detalii de statistică, a presei româneşti locale şi naţionale din ultimii zece ani ne oferă ca rezultat sute de cazuri de preoţi acuzaţi de îmbogăţire imorală, de practici necreştine, ba chiar de fapte penale. Bunăstarea pe care o dobândesc mulţi dintre preoţii de mir prin administrarea avuţiei parohiei – avuţie în acumularea căreia un rol major îl au taxele percepute pentru serviciile religioase şi proprietăţile parohiei – a determinat o mulţime de tineri să îmbrăţişeze cariera de preot privită ca o cale lejeră de atingere a prosperităţii materiale. Transformarea preoţiei din Taină în carieră lumească generatoare de belşug material a provocat o degradare treptată a asumării misiunii de păstorire a poporului la nivelul multora dintre preoţii de mir. Credincioşii nu mai află în preotul lor pe trimisul lui Hristos, pe omul înduhovnicit care îi învaţă despre sensul vieţii pământeşti şi dobândirea veşnicie, pe educatorul care îi dojeneşte pentru faptele rele, pe doctorul şi binefăcătorul care îi ajută în momentele lor de slăbiciune trupească şi sufletească. Preotul de mir s-a transformat pentru mulţi dintre credincioşi într-un simplu “oficiant” de slujbe şi ceremonii religioase sau şi mai grav, într-un comerciant care contra unei sume de bani destul de substanţiale îţi vinde produsele sale: cununia, botezul, înmormântarea, sfeştania…

    Clanurile popeşti

    În oraşele mari şi în comunele prospere putem întâlni uneori adevărate familii preoţeşti în care preoţia a fost transmisă din tată în fiu, într-un fel de spirit iudaic. Prosperitatea acestor familii este evidentă. Preoţimea de mir a devenit o castă cu reguli proprii, care luptă pentru propria bunăstare, administrând relaţia credincioşilor cu Dumnezeu. Sunt de mult apuse vremurile în care preotul de mir înfiinţa în parohia sa o cantină a săracilor, o bibliotecă, o şcoală de duminică pentru copiii săraci (vorbim de majoritatea slujitorilor, nu de toţi). Despre mărturisirea lui Hristos chiar cu riscul de a merge şi a muri în închisoarea, aşa cum au făcut mii de preoţi în perioada regimului comunist, este inutil să mai vorbim. Nu am fi înţeleşi de “negustorii de Hristos”.

    Ierarhia Bisericii nu s-a preocupat cu seriozitate de viaţa morală a preoţimii de mir. Formal, la nivelul fiecărei Eparhii a BOR se organizează periodic conferinţe preoţeşti în care se dezbat problemele specifice păstoririi unei parohii, se fac instruiri, se transmit îndrumări, ba chiar se judecă în consistoriu cazurile mai grave de abatere de la disciplina bisericească. Pe hârtie, în administraţia bisericească există o mare grijă pentru monitorizarea vieţii şi activităţii preoţilor de mir. În practică, însă, în rândul multora dintre preoţii de mir predomină o rutină plictisită, lipsa de preocupare pentru catehizarea credincioşilor, ignorarea problemelor sociale cu care se confruntă membrii parohiei şi goana după prosperitatea personală. Ca şi când situaţia nu ar fi suficient de serioasă, din partea Sfântului Sinod preoţii au primit acceptul de a se implica în viaţa politică prin candidaturi independente pentru consiliile locale şi judeţene, astfel că lista de ispite lumeşti la care sunt supuşi preoţii de mir a fost completată cu încă o ispită. Există însă şi zone de lumină în comunitatea preoţilor de mir. Putem afla destule parohii în care preotul este iubit de credincioşi nu pentru că “vorbeşte frumos”, ci pentru că este implicat în rezolvarea problemelor de viaţă pe care le au oamenii din parohia pe care o păstoreşte. Cunosc preoţi de mir care au înfiinţat grupuri parohiale de tineret şi fac o frumoasă şi eficientă lucrare de catehizare cu tinerii parohiei. Am văzut preoţi care catehizează pe candidaţii la Taina Cununiei, care fac filantropie pentru bătrânii, săracii şi bolnavii parohiei sau care editează şi distribuie lunar o foaie parohială de învăţătură. Am întâlnit preoţi de mir care nu fug de parohia săracă de ţară unde au fost rânduiţi să slujească şi care îşi fac datoria faţă de Dumnezeu şi Biserică în ciuda resurselor limitate de care dispun. Avem preoţi de mir care au darul scrierii de cărţi şi de studii teologice de mare valoare duhovnicească şi dogmatică şi despre care putem mărturisi că reprezintă cu onoare intelectualitatea creştină din România. Avem speranţă, lumina nu s-a stins. Totuşi, întunericul este încă prea mare…

    O a treia comunitate din cadrul Bisericii noastre este formată din membri administraţiei bisericeşti. Teoretic, administraţia bisericească, acest lanţ format din componentele administrative ale Bisericii, are rolul de a chivernisi resursele umane, materiale şi financiare ale Bisericii. Administraţia bisericească este un fel de interfaţă atât între membrii Bisericii, cât şi între Biserică şi societate. Din nefericire, administraţia Bisericii a fost afectată de fenomenele nocive din viaţa altor instituţii importante pentru societatea românească de după 1989. Corupţia, traficul de influenţă, nepotismul şi birocratizarea au adus multe prejudicii bunului mers al administraţiei bisericeşti. Schimbarea de generaţii produsă în ultimii ani în interiorul acestei administraţii a lăsat impresia că imoralitatea s-a diminuat şi că a lăsat locul unei anumite eficienţe. În cuprinsul eparhiilor Bisericii noastre au apărut numeroase centre de asistenţă socială, au fost înfiinţate organizaţii neguvernamentale filantropice şi culturale păstorite de Biserică, au apărut posturi de radio şi periodice creştin-ortodoxe, s-au dezvoltat puternic activităţile economice ale Bisericii. În aparenţă se putea spune că se merge pe un făgaş bun, însă în realitate criza morală a reapărut. Schimbarea de generaţie nu a fost suficientă pentru că o parte din noii administratori, oameni tineri şi bine pregătiţi profesional, au legături de rudenie şi mai ales de mentalitate cu cei vechi. Acum avem de a face în multe cazuri cu un fenomen mai grav decât simonia sau arghirofilia. În administraţia bisericească au apărut cei care mimează slujirea Bisericii. Mecanismele pe care le dezvoltă Biserica în domeniul filantropiei, al educaţiei, al culturii, al mass-media sau al activităţii economice sunt pe cale de a fi infestate de aceşti “mimi”. Grupuri bine organizate şi formate din reprezentanţi ai unor clanuri preoţeşti sau ai unor “protejaţi” – favoriţi ai unor ierarhi – controlează în interes propriu o parte din noile componente ale administraţiei pe care Biserica le dezvoltă în relaţia ei cu credincioşii şi societatea. Administraţia bisericească este formal condusă de ierarhi, dar, pe măsură ce aceste grupuri dobândesc un tot mai mare control asupra sistemului, este posibil ca raportul de forţe să se inverseze. Ceea ce este deocamdată doar o stare de excepţie de la regulă, de la normalitate, poate deveni o pseudo-regulă şi o stare care să caracterizeze administraţia Bisericii noastre. Descoperim deci că în unele cazuri administraţia bisericească este după chipul administraţiei laice, cu aceleaşi lipsuri grave. Diferenţa este că din faţa administraţiei laice poţi să fugi fără să te sminteşti şi să-ţi pierzi sufletul…

    Taberele ierarhilor

    O a patra comunitate de interese din Biserica noastră este lumea ierarhilor noştri, o lume încă ascunsă în spatele unei cortine frumos decorate în culorile veşmintelor înalţilor slujitori ai Bisericii. Prin voia lui Dumnezeu, un colţ al acestei cortine s-a ridicat anul trecut, în perioada luptei pentru scaunul patriarhal. Atunci, credincioşii de rând au avut ocazia să afle despre luptele de interese din interiorul Sfântului Sinod, despre această permanentă confruntare între lumină şi întuneric în care sunt implicaţi şi ierarhii noştri. În comunitatea ierarhilor Bisericii noastre vom întâlni oameni pentru care a fi urmaşul Sfinţilor Apostoli reprezintă o înaltă misiune asumată în faţa lui Dumnezeu. Avem ierarhi înţelepţi, care refuză compromisul în faţa ispitelor acestor timpuri şi aleg să-L mărturisească pe Hristos. Avem însă şi ierarhi care se înconjoară de luxul lumesc şi aspiră la dobândirea puterii în Biserică, o putere privită nu ca puterea conducătorului care vrea să slujească aşa cum a făcut Hristos, ci o putere utilizată ca instrument de satisfacere a unor orgolii străine de duhul credinţei creştine ortodoxe.

    În ultimul timp, o influenţă crescândă o au ierarhii care afişează o aşa-zisă deschidere spre “modernizarea” Bisericii. În demersul lor, se folosesc de ecumenism, de relaţia cu Vaticanul, dar şi de colaborarea cu mediul politic din România. Asistăm la un fel de manipulare a unor noţiuni precum “progres”, “adaptare”, “colaborare” prin ignorarea adevăratului înţeles pe care aceste noţiuni îl au din perspectivă creştin-ortodoxă. Mărturisirea credinţei ortodoxe către cei căzuţi în rătăcire de-a lungul istoriei devine astfel pretext pentru căderi de la credinţă în cadrul mişcării ecumenice. Mirajul dobândirii de burse de studii sau de fonduri din partea diferitelor organizaţii ecumenice a provocat o falsă efervescenţă ecumenică în unele eparhii ale Bisericii. În realitate, ecumenismul declarat de către reprezentanţii pe care îi are acest curent în Sfântul Sinod şi în Biserică este, în cele mai multe cazuri, nesincer şi dictat doar de interese lumeşti. În relaţia cu Vaticanul, ierarhia Bisericii noastre a comis deasemenea suficiente erori pentru a ne dovedi că şi abordarea acestei relaţii a fost greşită. Vaticanul are ca întotdeauna în istoria sa, un plan de acţiune bine elaborat cu privire la BOR. Papalitatea foloseşte biciul şi zăhărelul în aplicarea acestui plan. Pe de o parte, se oferă Bisericii noastre burse de studii la instituţiile academice catolice, ajutoare financiare şi bunele oficii ale Vaticanului pe lângă diferite instituţii europene. Pe de altă parte, papalitatea utilizează Biserica Greco-Catolică din România ca un instrument de presiune şi prozelitism. Ierarhia ortodoxă uită faptul că în numeroase cazuri greco-catolicii au provocat stări de tensiunie la ordinul sau sub îndrumarea Vaticanului. Ierarhii noştri nu reuşesc să se adapteze ritmului impus de Vatican în relaţia dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Catolică. Apar erori de evaluare în baza cărora se comit acţiuni cu efecte grave asupra vieţii Bisericii noastre, aşa cum a fost capitularea reprezentanţilor noştri la întâlnirea de la Ravenna din 2007, când indirect s-a acceptat primatul papal.

    O altă dimensiune specială a activităţii ierarhilor adepţi ai “modernizării” Bisericii este aceea a relaţiei cu clasa politică românească. O relaţiei de altfel necesară într-o ţară democratică. Însă nu relaţia ca noţiune este problema, ci conţinutul acestei relaţii. Biserica a reuşit să obţină de la clasa politică din România post-decembristă numeroase avantaje: predarea religiei în şcoală, retrocedarea proprietăţilor Bisericii, salarizarea clerului, finanţarea unor programe sociale şi educative etc. Am pierdut însă respectul din partea politicienilor, prin faptul că ne-am implicat în jocurile politice ale acestora. În schimbul diferitelor gesturi făcute de politicieni în favoarea Bisericii, unii ierarhi au acceptat calitatea de “agenţi electorali” pentru aceştia. Glasul profetic al Bisericii a amuţit. Prea puţini ierarhi au avut curajul să-i dojenească pe politicieni pentru comportamentul lor imoral sau pentru jaful la care au supus ţara. Reprezentanţii Bisericii au renunţat la a mărturisi valorile creştine în relaţia lor cu politicienii. Politicienii s-au lepădat însă de această relaţie atunci când interesul le-a dictat o astfel de atitudine…

    Nădejdea ne e în mănăstiri

    Ultima, dar nu cea de pe urmă comunitate de interese din Biserica noastră este formată din vieţuitorii mânăstirilor. Într-o bună măsură acolo ne este nădejdea. În mânăstirile ortodoxe care înfrumuseţează ca nişte flori chipul ţării, i-am aflat pe marii noştri duhovnici. De acolo, din mânăstiri izvorăşte lumina credinţei noastre şi este transmisă către popor prin intermediul ierarhilor care îşi respectă slujirea asumată, al credincioşilor şi preoţilor de mir care vin în pelerinaj la mânăstire pentru a afla cuvânt de învăţătură şi călăuzire către Dumnezeu. Războiul dintre lumină şi întuneric este prezent însă şi în viaţa de obşte a mânăstirilor. Duhovnicii cu inima sus, la Dumnezeu, sunt tot mai puţini. Setea după duhovnici reapare. Chemarea spre viaţa de mânăstire este tot mai redusă în rândul poporului, prea puţini tineri se mai încumetă să purceadă pe drumul plin de greutăţi al călugăriei. Duhul lumesc bântuie pe la porţile mânăstirilor. Mânăstirile încep să fie transformate în obiective turistice, lumea vine la mânăstire nu pentru a se mărturisi, pentru a căuta vindecare la boala sufletului, ci mai degrabă vine la odihnă. Petrece mireanul câteva zile în confortul pensiunii mânăstirii, merge dimineaţa – dacă merge – la Sfânta Liturghie şi restul zilei mănâncă, face drumeţie prin munţii din jur, se odihneşte. Întors acasă, se poate lăuda că a fost la mânăstire.

    Uneori întâlnim printre monahii şi monahiile noastre şi persoane care transformă călugăria în carieră. Se alipesc de vreun ierarh, se luptă să devină stareţ, arhimandrit, visează la episcopat, urmează doctorate în teologie, scriu cărţi, înfiinţează centre de consiliere, se implică în felurite activităţi culturale, aproape că trăiesc în lume. Chilia este uitată, devine doar loc pentru somnul de noapte şi nu spaţiul rugăciunii cu lacrimi şi al vederii de Dumnezeu. Căutarea sfinţeniei se transformă în căutarea succesului în noua carieră – cariera de călugăr. Poate că dintr-un astfel de mediu apar uneori ierarhi care nu înţeleg slujirea la care îi cheamă Dumnezeu…

    Acestea sunt marile comunităţi de interese din Biserica noastră. Comuniunea este treptat înlocuită de comunitate, o comunitate legată nu prin mărturisirea celor dumnezeieşti, ci prin realizarea intereselor lumeşti. Reîntoarecerea la comuniune în Biserică şi păstrarea comuniunii acolo unde aceasta este intactă reprezintă ţeluri deosebit de importante pentru creştinii ortodocşi ai vremurilor noastre. Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a rugat “ca toţi să fie una” (Ioan XVII, 21) şi cu certitudine că El nu se referea la aspectele administrative, formale ale Bisericii Sale, ci la comuniunea noastră întru Hristos. Reaşezarea în comuniune este singura cale de a mărturisi pe Hristos acestei lumi şi mai ales, este condiţia cea dintâi pentru a păşi pe drumul dobândirii mântuirii noastre ca indivizi şi ca neam. Dumnezeu să ne ajute!

    Marcel Răduţ Selişte

  27. anonim spune:

    editat de admin – va rugam sa completati asa cum se cere in campurile obligatorii (nume si prenume REAL + numar telefon REAL)

  28. …si altceva…apropo de religie si interesele unora :…afara cu sectantii!
    Iata ce mai spune Apostolul Pavel….”Vă îndemn, fraţilor…să NU fie DEZBINARI între voi,ci să fiţi cu totul UNITI în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (1 Cor.1,10). Nu spune sa fim dezbinati in diverse „culte”, spune sa fim uniti in acelasi cuget (credinta cea dreapta).Nu aveti pe Duhul Sfant, ci pe duhul cel rau, viclean, mincinos, blasfemiator dezbinator si cel al neascultarii…”Ca să nu fie DEZBINARE în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.” (1Cor.12,25) Zilnic se mai trezeste cate un eretic sa-si creeze propria lui secta…John Smith si Thomas Helwys(baptisti),A.J. Tomlinson si Charles Parham(penticostali),William Miller si Ellen G. White (adventisti),Charles T. Russell (yehovisti)…etc Orice nebun isi poate face secta lui. In cativa zeci de ani va reusi sa recruteze alti nebuni ca si el, care vor recruta la randul lor alti nebuni, si asa se naste un “cult” nou de oameni bolnavi.

  29. Credinta in viziunea ortodoxa reprezinta convingerea ca zeul suprem, Dumnezeu, exista, ca se implica in viata de zi cu zi si ca ne va judeca dupa moarte trimitand pe cei buni in rai si pe cei rai in iad. Mai presupune adoptarea regulilor de moralitate specificate in biblie.
    Credinta nu este acelasi lucru cu religia.

    Religia reprezinta un set de ritualuri sau traditii care se indeplinesc cu anumite ocazii pentru bunul mers al lucrurilor.
    Cateodata parte din traditie este si venerarea unui zeu.
    Exemple pt. religia ortodoxa :
    – slujba de botez
    – slujba de cununie
    – slujba de inmormantare
    – rugaciunea catre dumnezeu etc
    Astea toate sunt de fapt niste ritualuri, care sunt inventate de niste oameni, multe nu se regasesc in biblie dar sunt … oarecum bazate pe unele povestiri din biblie.
    Unii oameni cred ca aceste ritualuri au efect. Asta nu inseamna credinta.

    Biserica este o institutie care vinde produsul numit „Religie”.
    Adica – angajati ai acestei institutii (preoti, dascali, calugari, maicute etc) fac respectivele ritualuri care intra in compozitia religiei sau vand diverse obiecte de cult contra cost.
    Exemplu: 2 preoti presteaza serviciul numit Slujba de Botez contra sumei de 70 euro, si mai tarziu serviciul Cununie Religioasa contra sumei de 100 euro. A doua zi spovedesc 100 de oameni din care mai strang cate 5 lei, 3 lei, 10 lei – se mai strang 100 de euro. Asta e meseria lor. Din asta traiesc.
    Alte exemple: maicutele din manastire picteaza icoane care le vand la preturi diferite in functie de dimensiune, scriitori de carti religioase, confectioneri de diverse obiecte de cult – candele etc. O mare cota din acei bani ajunge la aceasta institutie numita „Biserica”.

    La nivel mai inalt, biserica se ocupa cu imobiliare (cea mai mare parte din bani vine de acolo), are propria sa divizie de turism (pelerinajele), etc.
    Concluzii:
    – Ce nu este biserica: o institutie a carui scop este trezirea spirituala a oamenilor sau care vrea binele omenirii.
    – Ce este biserica: o institutie axata pe profit.
    Unii oameni cred ca „mersul la biserica” sau cumpararea diverselor obiecte de cult echivaleaza cu credinta. Fals. Daca cumperi mai multe icoane frumos colorate nu esti cu un pas mai aproape de rai.

    Preotul – Preotul in primul rand este un angajat al bisericii. Asta inseamna ca in mod oficial este deacord cu orice spune aceasta institutie.
    Exista 3 feluri de preoti:

    1. Preotul clasic care a terminat facultatea de teologie suportand diversele mizerii, unde a fost indoctrinat (1000+ explicatii cu mai multa sau mai putina logica pentru fiecare gest din fiecare ritual care trebuie sa-l faca in biserica) sa creada in veridicitatea ritualurilor pe care le executa si atat. Crede dogmatic (in urma a 10000+ explicatii mai mult sau mai putin logice) in existenta lui Dumnezeu … si cam atat. Executa slujbele in mod mecanic, este platit pentru asta, este deobicei plictisit daca vrei sa vorbesti cu el, dar daca il convingi sa vorbeasca, nu iese din litera dogmei bisericesti (enervant, nu ?)

    2. Preotul mafiot, a terminat facultatea de teologie si seminarul invartind diverse afaceri intre timp (mai o spaga pentru un clopot, mai se baga sub pielea unui preasfintit, mai inchiriaza un spatiu al patriarhiei unui turc ca sa isi faca bar, etc). Devine preot, se lupta sa obtina propria biserica unde incearca sa obtina cat mai multi bani. Are vila, masina si un aer de superioritate. Nu crede la modul sincer in dumnezeu, il intereseaza doar afacerea. Executa slujbele artistic (ii place sa fie admirat de supusi) si este foarte prietenos cand vine vorba de nunti, botezuri etc. Deobicei nu are timp de discutii filozofice.

    3. Preotul iluminat, a terminat facultatea de teologie suportand diversele mizerii, fiind constient ca este necesara, dar a ramas cu un gust amar pentru ca nu este ce se astepta. A studiat in particular toate religiile lumii, si in urma multor ani de chin a reusit sa descopere samburele de adevar din spatele acestei controversate si haotice religii. Datorita practicii reale a principiilor de moralitate prezentate in biblie, precum si a unor principii ascetice, abstinenta sexuala, etc a obtinut puteri supranaturale sau „daruri de la dumnezeu”, unii dintre ei fiind in contact cu lumile superioare. Din ce in ce mai putini, sunt deobicei cei care practica exorcizarile. Serviciile lor sunt in cea mai mare parte gratuite.

  30. draghici robert cristian spune:

    mardare lasa vrajeala ca nu e bine sa vorbesti biserica de rau si pe deasupra incerci sa o discreditezi….si faza cu lumanarea nu e calculul tau ci o faceam cu totii in curtea protopopiei si e mai bn sa ramana ;in casa;:))))

  31. Ionescu Dan spune:

    Buna ziua !
    Nu Mardare , Popescu , Ionescu , Basescu , Alexandrescu sau mai stiu eu cine discrediteaza Biserica !
    Insasi cei care o reprezinta prin ceea ce fac sunt responsabili de aceste adevaruri .
    De ce-ar mintii Mardare ? Ce interese are ? …iti spun ca este adevarat si asta o stiu foarte multi …doar ca unii tac din lasitate si frica si altii au onoare si demnitate sa vorbeasa .
    Doamne ajuta !

  32. cristian draghici spune:

    PENTRU CA MARDARE NU ARE CE SA FACA SI SCRIE ACESTE VORBE LA MISTO,NU PENTRU CA L-AR INTERESA……EL DOAR STIE NISTE CHESTII SI LE INFLORESTE”FOARTE MULT”….MULTAM…