Alături de Episcopul Vincenţiu, credincioşii din Olteniţa l-au sărbătorit pe Antim Ivireanul

Olteniţenii au participat marţi, 27 septembrie, la slujba dedicată prăznuirii Sfântului Antim Ivireanul. Astfel, în curtea bisericii din centrul municipiului s-au adunat mulţime de credincioşi şi zeci de preoţi din parohiile judeţului Călăraşi. Slujba a fost oficiată de Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Vincenţiu Ploieşteanul, care a fost invitat la Olteniţa cu acest prilej.

Sfântul Antim Ivireanul a fost ales ca protector prin hramul oferit Protoieriei Olteniţa în urmă cu un an, după care, biserica de lângă Protoieria Olteniţa a primit şi ea acest hram al sfântului, alături de celelalte două: Sfântul Nicolae şi Sfântul Alexandru.

La finalul slujbei, episcopul Vincenţiu a vorbit credincioşilor olteniţeni despre însemnătatea zilei de 27 septembrie şi puţin din viaţa sfântului. Vincenţiu Ploieşteanu menţionează în predica sa Mânăstirea Antim din Bucureşti, aflată în inima capitalei, unde actualul episcop s-a numărat printre slujitorii ei. „Îi simţeam harul Mîntuitorului Iisus Hristos pe care ni-l trimitea nou. Închipuiţi-vă o mânăstire de călugări în centrul Bucureştiului, oraş atât de zgomotos, de tulburat cu atâtea ispite din toate părţile. Când intrai pe poarta, pe sub clopotniţa Mânăstirii Antim, în acel moment simţeai că intri într-o altă lume, te simţeai despovărat de toate ispitirile lumii din care veneai, te simţeai uşurat şi simţeai o mare bucurie intrând în sfânta biserică şi rugându-te…Iată de ce ne rugăm la bunul Dumnezeu ca rugăciunile Sfîntului Antim să fie un dar şi pentru această comunitate parohială, ca rugăciunile pe care Sfântul Antim le duce în faţa lui Hristos pentru noi toţi, să afle răspuns în faţa Dumnezeului şi părintelui nostru, Iisus Hristos şi cu toţii să aflăm pace şi linişte în sufletele şi trupurile noastre. Prea bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă dăruiască pacea sa. Să nu uitaţi cuvântul lui Dumnezeu: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.” rosteşte la finalul cuvintelor sale Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Vincenţiu Ploieşteanu. La plecare, episcopul a oferit binecuvântarea sa celor veniţi la slujbă.

Armonia imnurilor şi răspunsurilor din timpul slujbei, oferită de corul format special pentru eveniment a lăsat credincioşii fără suflare. Corul a fost format din 5 studenţi de la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi alţi câtiva preoţi din Olteniţa şi din alte parohii.

Părintele Nicolae Ciobanu a mulţumit episcopului Vincenţiu pentru prezenţa sa în mijlocul preoţilor şi credincioşilor din Olteniţa.

Cei prezenţi la slujba de marţi au fost invitaţi în curtea bisericii la o „agapă frăţească” aşa cum a numit-o părintele Ciobanu.

Potrivit scrierilor bisericeşti, cel mai de seamă ierarh al Ţării Româneşti, deopotrivă păstor şi învăţător, ilustru om de carte, de arte, a fost şi rămâne Mitropolitul Antim Ivireanul. Deşi n-a fost român de neam, prin harul cuvintelor şi al vieţii lui, Mitropolitul Antim a fost iubit şi preţuit de poporul nostru care a văzut în el un adevărat „om al lui Dumnezeu”. Aşa se şi explică decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 19-20 iunie 1992, prin care strălucitul între ierarhi, Antim Ivireanul, a fost confirmat oficial în rândul sfinţilor, ca Ierarh-Martir, fiind prăznuit la 27 septembrie.

Originar din Iviria, Georgia de astăzi, născut în jurul anului 1650, purtând numele de botez Andrei, tânărul este luat rob de turci şi adus la Constantinopol (1680). Aici este răscumpărat de Patriarhia ecumenică unde îşi desăvârşeşte măiestria în sculptură, pictură, caligrafie şi broderie, învăţând şi limbile greacă, turcă şi arabă pe care le va folosi mai târziu tipărind cărţi pentru creştinii din spaţiul ocupaţiei otomane. În jurul anilor 1690, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu îl aduce în Ţara Românească, devenind ucenic tipograf la fostul episcop Mitrofan al Huşilor în mănăstirea Snagov unde este călugărit şi apoi hirotonit ieromonah în anul 1691. Este numit egumen al acestei mănăstiri în vara anului 1694 de către bătrânul mitropolit Teodosie, iar din 1701 conduce tipografia Mitropoliei Ţării Româneşti de la Bucureşti.

Înflăcărat luptător împotriva asupririi turceşti, ca voievodul şi ocrotitorul său Constantin Brâncoveanu, Mitropolitul Antim este întemniţat de Nicolae Mavrocordat (primul domnitor fanariot) în primăvara anului 1716, şi supus la cumplite defăimări şi chinuri. Obligat să-şi dea demisia şi refuzând-o, Mitropolitul Antim a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia ecumenică, urmând să fie închis pe viaţă în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai. Pe drum însă, spre finalul lunii septembrie 1716, ostaşii turci l-au omorât, aruncându-i trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol. Abia după 250 de ani, în anul 1966, Patriarhia ecumenică a anulat nedreapta sentinţă de caterisire dată asupra marelui Ierarh Martir Antim Ivireanul.

Laura Suzeanu