Cartea „Trecute vieţi de dascăli curcăneni” comentată la lansarea sa

Profesorul Nicolae Mavrodin a scris o carte dedicată cadrelor didactice din localitatea Curcani, jud. Călăraşi, unde profesorul predă istoria.

Volumul „Trecute vieţi de dascăli curcăneni” este o biografie a unor personalităţi didactice, despre care autorul spune că a scris-o din suflet. „E structurată cu dascălii care nu mai sunt. Am dat câteva date şi despre istoricul comunei pentru că a fost în subsidiar nu era tema principală „monografia comunei”. Am dat şi starea de religiozitate primii preoţi parohi care au fost, cum s-a construit biserica din Curcani, care a fost centrul spritualităţii curcănene. De asemenea despre sport am vorbit. Curcanii trăiesc prin oină. Oina  fost leagănul comunei Curcani, iar comuna este în zona noastră, a Olteniţei. În final pot să spun că mai am pe masa de lucru o altă carte care se numeşte „Ce s-ar fi întâmplat dacă…”este o revoluţionare nu numai a istoriei dar şi a paleontologiei universale. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat a treia glaciaţiune, nu ar fi dispărut animalele preistorice cum ar fi dispărut Terra. Ce s-ar fi întâmplat dacă Dacia nu ar fi fost cucerită de Traian? Au fost două momente în istorie care puteau să ducă la rezistarea Daciei ca stat liber şi independent. Momentul iarna anilor 101-102 când Traian a obţinut victorie pe muchie de cuţit, dacii fiind aliaţi cu roxolanii şi bastarnii. Greu ar fi obţinut. Şi a mai fost o perioadă când acei latrones adică bandiţi, tâlhari cum îi numeau romanii, dacii liberi, era cât pe-aci să elibereze Dacia într-o perioadă destul de tulbure, înainte de Aurelianus. Eu vin cu documente. M-am inspirat din Tabula Peuntingeriană care este un document deosebit din Columna lui Traian, descifrând de acolo din latină anumite secvenţe, pe urmă ce s-ar fi întâmplat dacă Napoleon n-ar fi pierdut bătălia de la Waterloo, cum ar fi evoluat Imperiul Francez. Probabil că Franţa s-ar fi întins dincolo de hotarele Rusiei, până la Pacific. Aşa şi gândea Napoleon. Merg până în zilele noastre şi am ajuns până la ce se întâmplă cu destinul României. Un fel de predicţie. Nu am scris după ureche, totul e scris pe bază de document. Nimic nu este ficţiune.” spune profesorul Mavrodin în cuvântul său.

Profesoara Mura-Mădălina Bulai a fost cea care a dat tonul discuţiilor din cadrul lansării studiului sociodidactic de profesor, cum a numit profesorul Mavrodin cartea sa. “Am avut privilegiul să citesc cartea şi amm citit-o cu multă plăcere. Este impresionantă, tulburătoare chiar, pentru că ce poate fi mai tulburător decât să vorbim despre cei pe care nu îi vom mai vedea niciodată, dar care au lăsat o urmă foarte adâncă în societate, dar mai ales în sufletele noastre. Şi mai ales atunci când vorbim de dascălii noştri, de învăţători sau învăţătoare, este cu atât mai trist că nu-i mai vedem niciodată. Am scris o poezie: ‘De pe cruci, din ţitirim, dascăli, dăscăliţe vin./ Vin la Nucu Mavrodin să lea  un nou destin/Nucu, vrăjitor ce este, le-a dat viaţă-ntr-o poveste,/Aşezându-i lin într-o carte cu suspin.’ Pentru că şi atunci când mergem să ne regăsim prietenii noştri dragi care au fost dascălii noştri, nu găsim decât nişte fotografii şi nu putem decât să ne ducem cu multă tristeţe în suflet, cu fruntea care ni se zbate, şi doar lumânarea arde liniştit ca şi somnul lor. De aceea spun că m-a tulburat foarte mult. Cred că am spus destul prin poezie. Îl felicit pe domnul profesor nu este prima carte pe care am citit-o, sunt la fel de pure, de documentate şi nu uită niciodată de culoarea locală.” spune Mura Bulai.

Paul Amu, un prieten pensionar al profesorului Mavrodin spune că există în această zonă lacune în privinşa literaturii iar directorul muzeului îi sugerează autorului să scrie mai aprofundat să nu se mai grăbească şi îl felicită că a abordat un subiect nu prea tratat de iubitorii condeiului: profesorii. „Îl consider un autor dezlănţuit. Este a doua carte într-un an de zile. Am să fiu puţin critic şi să-i spun să facă undeva mai consistent. E frumos că s-a ocupat de cadrele didactice, pentru că nimeni nu dă atenţie acestor oameni care sunt formatori de oameni, de conştiinţe, de destine. Pe lângă părinţi, dascălii au contribuit la realizarea noastră, iar recunoştinţa noastră faţă de ei este foarte rară foarte greu de găsit.” declară prof. dr. Done Şerbănescu. Acesta a prezentat apoi dascălii din carte pe care i-a şi cunoscut. „Nu vă mai grăbiţi, scrieţi mai temeinic. O să iasă o monografie a comunei Nana. Consulta-ţi-o, dacă puteţi. Să faceţi o monografie a comunei Curcani.” adaugă directorul Şerbănescu.

Fratele acestuia, prof. de geografie, Nicolae Mavrodin, spune că studiul este o carte reuşită, făcând şi alte completări: „E o carte reuşită. E ceva deosebit. Eu aş fi structurat-o altfel, dar nu am scris nici o carte şi ca să critic un om e uşor. Sunt nişte promoţii care sunt de Epigonii acolo. Au fost nişte promoţii extraordinare, au fost nişte valori care s-au perindat acolo şi au lăsat ceva mai mult decât alţii. Vis a vis de vieţi de dascăli curcăneni, ei au fost cu bune şi rele.” spune Nicolae Mavrodin.

Un alt professor de istorie, Florian Sofian alătură punctul său de vedere celorlalte: “Îmi aminteşte de o serie din foşti colegi de-ai noştri. Am fost coleg cu domul Cotoară şi cu alte personalităţi de acolo şi nu mi se pare a fi expeditivă această descriere a unor astfel de personaje şi poate dacă s-ar fi întins pe mai multe pagini, într-un fel sau altul, ar fi fost puţin nu mai greu de citit, dar aşa se citeşte uşor, repede, cu multă plăcere.” spune printre altele profesorul Sofian.

Laura Suzeanu