Câinii comunitari adăpostiţi în condiţii vitrege au fost eliberaţi până la noi ordine

Câinii comunitari despre care am menţionat într-unul din articolele precedente au fost eliberaţi în urmă cu două seri din adăpostul unde fuseseră lăsaţi. Aceasta este menţiunea făcută de primarul Petre Ţone în şedinţa de Consiliu Local a lunii februarie. Motivaţia eliberării lor este aceea că nu erau păsatraţi într-un mediu care să respecte standardele impuse. Aşadar, s-a ajuns la concluzia că nu se respectau normele legale în vigoare cu privire la adăpostul pentru câini, astfel încât comunitarii prinşi în urmă cu două luni, pe vremea când Leonard Petre era director Ecosal, au fost lăsaţi din nou liberi prin oraş. Acţiunea de strângere a acestora va continua după ce vor fi asigurate adăposturi conform normelor legale în vigoare.

 

Sedinta Ordinara a Consiliului Local Oltenita | 28 februarie 2013

Sedinta Ordinara a Consiliului Local Oltenita | 28 februarie 2013

Eliberarea lor a fost făcută şi ca urmare a insistenţei unora din iubitorii de animale care doreau câinii liberi, cu atât mai mult cu cât spaţiul de la abatorul din vecinătatea fostei filaturi de bumbac, nu îndeplinea condiţiile cerute de reglementările în vigoare. Cu toate că Primăria a cheltuit în jur de 70.000 de mii de lei pe toată perioada adăpostirii lor, câinilor le lipseau multe. Primarul Ţone a declarat că maidanezii vor fi ridicaşi de pe străzi după ce vor fi construite adăposturile care respectă normele legale în vigoare ce să cuprindă inclusiv cabinete medicale veterinare.

INCHIS!

Noua lege prevede şi infiinţarea unor registre electronice de evidenţă a câinilor fără stăpân şi microciparea ca mijloc de identificare a câinilor. În condiţiile în care maidanezii nu vor putea fi eutanasiaţi, autorităţile vor fi obligate să îi ţină permanent în adăposturi. Potrivit estimărilor, în Olteniţa sunt peste 500 de câini fără stăpân. La un cost lunar de 375 lei/câine cam cât se cere pentru întreţinerea unui câine, municipalitatea ar trebui să cheltuiască peste 187.500 lei pe an

Adapostul animalelor fara stapan „Azorel”, Ianuarie 2013 | foto: George L. Chiforescu

Recomandările Asociaţiei Cuţu Cuţu

Asociatia “Cuţu, cuţu” recomandă tuturor celor care vor să aibă roade eficiente în lupta cu maidanezii, următoarele metode infailibile, verificate şi para-verificate în toată lumea.

1. Sterilizarea tuturor câinilor cu stăpân fără pedigree din toată ţara, din oraşe şi din comune. Ei sunt SURSA PRINCIPALA a câinilor de pe stradă, căci puii sunt aruncaţi pe stradă la fatare. Cine nu doreşte să sterilizeze, trebuie să plătească o taxă, devenind prin acest mod mult mai responsabil. Fiecare localitate trebuie să emită hotărâri de consiliu care să oblige şi să aloce de la buget o anumită sumă pentru sterilizarea gratuită a câinilor cu stăpân (pentru persoanele lipsite de posibilităţi financiare).

2. Sterilizarea şi reteritorializarea tuturor câinilor fără stăpân blânzi.

3. Adăpostirea iniţială a tuturor câinilor reclamaţi şi crearea unei comisii pentru ei, compusă din dresori, etologi (specialişti în comportamentul canin) şi din protectorii de zonă (protectorii de zonă sunt persoanele care le dau de mâncare şi care îi cunosc foarte bine). Comisia trebuie să investigheze cauzele agresivităţii, şi anume, motivele pentru care au muşcat: pentru că fuseseră bătuţi, pentru că erau bolnavi, aveau pui, erau în haită sau pur si simplu sunt agresivi prin natură, atacând fără cauză. Cei care au muşcat datorită unor conjuncturi trebuie să fie trataţi, sterilizaţi, şi, după caz, să fie propuşi spre adopţie ori reteritorializaţi. (Dacă dispare conjunctura ei nu mai sunt agresivi. Aceşti caini trebuie oferiţi spre adopţie mai ales pentru pază, fiind foarte dinamici şi vigilenti). Câinii agresivi trebuie să fie cazaţi definitiv în adăposturi speciale. (Menţionăm că numărul lor este mic).

4. Recensământul tuturor câinilor. (Există metode necostisitoare, pe care cei din protecţia animalelor le cunosc şi le pot împărtăşi tuturor)

5. Propunerea spre adopţie a tuturor câinilor de pe stradă şi din adăposturi. Aceasta presupune fotografierea tuturor cu ajutorul protectorilor de zonă şi postarea fotografiilor pe site-urile de specialitate ale serviciilor de stat pentru câini şi pe site-urile ONG-urilor. Prima condiţie ca să îi adopte cineva este să îi vadă. Pe internet pot fi postaţi a la long, spre deosebire de postarea în ziare.

6. Ţarcuri temporare în instituţiile publice şi în jurul blocurilor. (Acolo unde este posibil, cu acordul părţilor, şi până la adopţia animalelor).

7. Serviciile de stat pentru câini trebuie conduse de către cei mai buni specialişti: manageri sau iubitori de animale (performanţi, cu rezultate excelente prealabile). Serviciile nu trebuie conduse de către oameni politici în mod direct. Politicienii sunt neexperimentaţi, au studii în alte domenii, tratează cel mai adesea problema simplist, populist, cu superficialitate şi agresivitate. Rolul politicienilor vis a vis de câinii străzii ar trebui să fie acesta: să aleagă ca directori oamenii cei mai pregătiţi şi mai motivaţi. Dacă înlocuirea directorilor politici se dovedeşte a fi imposibilă (“politicul ne omoară!”), în echipa proiectului ar trebui măcar angajaţi cei mai buni specialişti sau ar trebui să existe consultări lunare cu ONG-urile pentru protecţia animalelor.

8. Identificarea (prin microcipare) şi înregistrarea tuturor câinilor, cu şi fără stăpân, într-o bază unică de date, o bază de date naţională. (Astfel încât, pe baza microcipului, să identificăm numele persoanei care abandonează cânii şi să îl pedepsim cu închisoarea, conform legii).

9. Activităţi de informare şi de educare a opiniei publice (prin mass-media, campanii, conferinţe). Educaţia este foarte importantă.

Orice alte metode (eutanasia, simpla adăpostire, etc) nu dau niciodata roade, decât nesemnificative şi pe termen scurt.

Laura Suzeanu