Dezrobirea ţiganilor – o temă de actualitate abordată de Aurel Niculae, deputatul PNL al Colegiului 4 Călăraşi

Chestiunea ţigănească abordată la jumătatea secolului al XIX-lea, în spiritul vremii, modernizator şi înălţător, cu mintea îmbogăţită „cu ideile reformatrice”, aşa cum sublinia ilustrul Mihail Kogălniceanu, este mai actuală ca oricând. Dezrobirea ţiganilor s-a făcut la 1844 (ţiganii domneşti şi mănăstireşti) şi 1855 (ţiganii boiereşti) în Moldova şi 1847 (ţiganii domneşti şi mănăstireşti) şi 1856 (ţiganii boiereşti) în Ţara Românească.

Însă, ceva a dăinuit peste secole şi generaţii.

În opinia deputatului liberal Aurel Niculae, chestiunea ţigănească/rromă este de actualitate pe agenda publică nu numai în România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, ţări sursă de imigraţie a unor membri ai acestei etnii, sau în Anglia, Franţa, Spania, Italia, ţări de destinaţie pentru migraţia rromă, ci chiar pe agenda Comisiei Europene şi a marilor cancelarii occidentale. Instituţii internaţionale sprijină, promovează şi finanţează programe şi proiecte care se adresează acestei minorităţi: Fondul Monetar Internaţional, ONU, Banca Mondială, Fundaţia Soros etc. După cum bine se ştie, punţi de legătură se creează, există politici de discriminare pozitivă, programe guvernamentale de incluziune, demersuri ale societăţii civile, burse publice şi private.

 

foto: https://www.facebook.com/aurel.niculae.16

foto: https://www.facebook.com/aurel.niculae.16

Însă, ceva pare că lipseşte!

Vorbesc aici în cunoştinţă de cauză, ca deputat al Colegiului 4 – Fundulea-Budeşti din judeţul Călăraşi, unde reprezint localităţi în care etnia este chiar majoritară (Gălbinaşi, cu primar din rândul acesteia), sau reprezintă un număr însemnat de cetăţeni (Budeşti, Curcani, Fundeni, Sohatu). La o primă vedere, dar şi în urma unui studiu amănunţit, putem constata că s-a făcut mult pentru această etnie în ultimii 20 de ani. Subliniez: „s-a făcut”! Întrebarea pe care nu mulţi îndrăznesc a o rosti este: „ce a făcut etnia pentru ea însăşi”? Chiar şi străinii se întreabă şi ne întreabă acest lucru. Ce fac rromii pentru ei, ce face fiecare individ rrom pentru el însuşi, pentru cei din jur – care sunt atât membrii ai propriei etnii, dar şi pentru cei din comunităţile conlocuitoare? Folosesc termenul „individ” în sens larg, nepeiorativ, întrucât mulţi nu pot fi numiţi cetăţeni în lipsa unor înregistrări oficiale, în lipsa actelor de naştere, de identitate, de stare civilă, în lipsa unei conştiinţe proprii. Discriminarea pozitivă vine ca o contrapondere la discriminarea negativă care încă există din partea majorităţii. Însă nu este 100% vina majorităţii pentru acesta. Reprezentanţii mai luminaţi ai acesteia au încercat să şteargă păcatele generaţiilor anterioare prin actele dezrobirii de acum mai bine de 150 de ani. În zilele noastre, sunt iniţiate şi se derulează măsuri guvernamentale pentru sprijinirea rromilor. Problema nu este aici. Cum nici soluţia nu este doar aici!” declară Aurel Niculae. Deputatul Colegiului 4 consideră că dezrobirea ţiganilor nu s-a încheiat. Partea cea mai grea şi mai complicată, partea care depinde doar de membrii etniei, pare că abia a început. Şi, din pacate, aceasta nu este o constatare, ci mai degrabă o speranţă! „Rromii trebuie să continue actul dezrobirii, dar de data aceasta nu de asupritori, nu de stăpâni, ci de propriile metehne şi de mentalităţile care îi ţin captivi în mizerie, neintegrare, dezintegrare, discriminare, analfabetism, infracţionalitate. Toate acelea care, încă, pe mulţi dintre ei îi duc în zona unor paria, a ceea ce grecii numeau „athinganein”, adică a nu se atinge. Lucrurile nu se fac de azi pe mâine. Dumnezeu a creat lumea din nimic în 6 zile dumnezeieşti şi abia în cea de-a 6-a L-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa. Pe pământ, fiecare individ este modelatorul propriului destin, este cel care poartă responsabilitatea creerii propriului viitor, aşa cum şi-l imaginează, cum gândeşte că poate fi o viaţă frumoasă şi împlinită, după efort intens şi dedicare acestui act al creaţiei, al propriei creaţii.
Dezrobierea de acum 150 de ani a fost înainte de toate un act colectiv – vizând întreaga etnie, iar abia apoi o dezrobire individuală, o „iertare” a fiecărui individ al etniei care avea roluri şi funcţiuni specifice în construcţia socială de până atunci. Dezrobirea de astăzi este de mentalităţi şi comportamente care afecteaza indivizii, comunitatea pe care aceştia o constituie, dar şi comunităţile alături de care convieţuiesc. Această dezrobire nu înseamnă doar lepădarea de starea de inerţie, amorţeală, atrofiere, renunţarea la şmecherie ca subiect de mândrie şi mod de viaţă, modelarea curajului nesăbuit şi inconştient care duce pe mulţi membri ai etniei să îngroaşe rândurile celor condamnaţi pentru infracţiuni de toate felurile. Dezrobirea aceasta de la început de secol şi de mileniu înseamnă de fapt conştientizare şi gândire liberă (dobândite în urma învăţăturii), responsabilitate (care urmează un act de alegere), obligaţii (întotdeauna alăturate drepturilor), contribuţie (printr-o cultură a muncii). Este vorba, deci, despre o dezrobirea de această stare copleşitoare de inferioritate care împiedică actul învăţăturii şi acţiunii constructive, despre încremenirea, nu într-un proiect înalţător şi eliberator, ci în inacţiune şi comportamente distructive. Stăpâni liberi pe branţele proprii de mai bine de 150 de ani, multora din rândul etniei le este mai uşor să aleagă a sta cu mâna întinsă, sau chiar a o ridica la vecinul mai avut şi a smulge cu ea bunul altuia.
„ subliniază deputatul Aurel Niculae.

Mesajul acestuia adresat etniei rome porneşte de la un îndemn al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sugestiv în asemenea momente: „Închei cu un gând de speranţă şi totodată un îndemn, prin citarea cuvitelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza: „(…) Departe de a vă deda trândăviei, sporiţi încă hărnicia voastră (…) Îngrijiţi-vă asemenea de vetrele satelor voastre, care de astăzi devin comune neatârnate şi locaşuri statornicite ale voastre, din care nimeni nu vă mai poate izgoni. Siliţi-vă dar a le îmbogăţi şi a le înfrumuseţa; făceţi-vă case bune şi îndestulătoare; înconjuraţi-le cu grădini şi cu pomi roditori. Înzestraţi-vă satele cu aşezăminte folositoare vouă şi urmaşilor voştri. Statorniciţi mai ales şi pretutindenea şcoale, unde copiii voştri să dobândească cunoştinţele trebuitoare pentru a fi (…) buni cetăţeni. (…) Învăţaţi dar pe copiii voştri a le preţui şi a le bine întrebuinţa (drepturile, n.n). şi mai presus de toate, fiţi şi în viitor ceea ce aţi fost şi până acum şi, chiar în timpurile cele mai rele, fiţi oameni (n.n.) de pace şi de bună rânduială (…)Dragi rromi, este despre voi, prin voi, pentru voi!” semnează deputatul PNL al colegiului 4, judeţul Călăraşi, Aurel Niculae.