VIDEO * Prăznuirea Sfântului Martir Antim Ivireanul de la Olteniţa în prezenţa Episcopului Vincenţiu

Zeci de preoţi din Protoieria Olteniţa au luat parte la eveniment

Preoţii parohiilor din zona Olteniţa s-au adunat vineri, 27 septembrie, la Biserica „Sf. Nicolae” centru. O parte dintre ei a fost selectată pentru a ţine slujba alături de Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Vincenţiu Ploieşteanu, sosit special la Olteniţa pentru slujba care l-a prăznuit pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, ales patron al Protoieriei Olteniţa, clădirea de lângă biserica amintită.

Episcopul a fost primit împărăteşte pe covorul roşu aranjat special pentru sosirea acestuia, grupuri de copii fiind mobilizaţi pentru a presăra petale de trandafiri în calea sa.
După slujbă, prin funcţia de care acesta dispune, a fost făcută dezlegare la peşte, mai mulţi credincioşi fiind invitaţi la masa unde s-au servit mâncăruri din peşte. Vineri a fost zi de post în calendarul bisericesc. Câţiva preoţi prezenţi la eveniment au declarat că dezlegarea la peşte a fost făcută datorită hramului, singurul loc unde s-a servit altceva decât mâncăruri de post fiind numai curtea bisericii „Sf. Nicolae” centru.

slujba Antim Ivireanul 077

La slujba din 27 septembrie au participat alături de preoţii parohiilor subordonate Protoieriei Olteniţa, protopopul Marian Necula, consilieri ai Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, un alt invitat fiind părintele profesor doctor Nicolae Necula de la Facultatea de Teologie din Bucureşti. La finalul slujbei, fostul decan al Facultăţii de Teologie a prezentat două cărţi, ai căror autori, arheolog prof. dr. Done Şerbănescu şi prof. de istorie Constantin Ceauşu au fost prezenţi în biserică. Ambele apariţii editoriale au ca temă subiecte din viaţa bisericească a zonei, cu interferenţe istorice. Cărţile au fost tipărite sub ediţia Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor.

Cartea „Inscripţii şi însemnări din biserici”, autor Done Şerbănescu, a fost tipărită de ziua Sfinţilor „Petru şi Pavel” şi lansată vineri, 27 septembrie la Olteniţa. Cealaltă apariţie de carte are ca autori pe prof. dr. Done Şerbănescu şi prof. Constantin Ceauşu, cu titlul Protopopiatul Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul-Olteniţa, Monografie album.

Spre finalul slujbei au păşit pragul bisericii liberalul Răducu Filipescu, preşedintele Consiliului Judeţean Călăraşi, însoţit de subprefectul Cornel Coman, cărora li s-a alăturat şi primarul Olteniţei, Petre Ţone.
La evenimentul de vineri au fost mobilizate mai multe forţe de ordine.

slujba Antim Ivireanul 109

Corul Protoieriei Olteniţa condus de Ştefan Voicu a înălţat, încântat, umplut sufletele celor prezenţi vineri la sărbătoare. Atât rugaciunile şi răspunsurile din timpul slujbei, cât şi concertul oferit după alujbă au contopit spiritele credincioşilor cu acel divin, pe care destui credincioşi doresc să-l simtă.
Sufletul bun şi curat este cel care se înalţă. Sufletul vrea să se exprime liber, să iubească, să bucure şi să se bucure. Nu-l interesează poziţia socială, averea, funcţia, decât comorile sufletului, vrea să fie cât mai bogat în trăiri frumoase, să se ridice spre cerurile înalte, să fie cât mai nobil prin smerenie, pentru că înălţarea noastră spirituală ca oameni este dependent de smerenie -purtarea, virtutea pe care ar trebui să o manifestăm toţi faţă de cei de lângă noi.

“Cel mai de seamă ierarh al Ţării Româneşti, deopotrivă păstor şi învăţător, ilustru om de carte și de arte, a fost şi rămâne Mitropolitul Antim Ivireanul. Deşi n-a fost român de neam, prin harul cuvintelor şi vieţii lui, Mitropolitul Antim a fost iubit şi preţuit de poporul nostru care a văzut în el un adevărat „om al lui Dumnezeu”.” Aşa se şi explică decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 19-20 iunie 1992, prin care strălucitul între ierarhi, Antim Ivireanul, a fost confirmat oficial în rândul sfinţilor, ca Ierarh Martir, fiind prăznuit în data de 27 septembrie.

Cine a fost Sfântul Antim Ivireanul

Originar din Iviria, Georgia de astăzi, născut în jurul anului 1650, purtând numele de botez Andrei, tânărul este luat rob de turci şi adus la Constantinopol (1680). Aici este răscumpărat de Patriarhia ecumenică unde îşi desăvârşeşte măiestria în sculptură, pictură, caligrafie şi broderie, învăţând totodată limbile greacă, turcă şi arabă pe care le va folosi mai târziu tipărind cărţi pentru creştinii din spaţiul creștinătății răsăritene aflate sub ocupaţie otomană. În jurul anilor 1690, binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu îl aduce în Ţara Românească, devenind ucenic – tipograf al fostului episcop Mitrofan al Huşilor în Mănăstirea Snagov, unde este călugărit şi apoi, hirotonit ieromonah în anul 1691. Este numit egumen al acestei mănăstiri în vara anului 1694 de către bătrânul mitropolit Teodosie, iar din 1701 conduce tipografia Mitropoliei Ţării Româneşti de la Bucureşti. Pentru viaţa sa duhovnicească oglindită şi în activitatea-i tipografică și culturală, a fost ales şi apoi, a doua zi, înscăunat episcop al Râmnicului la 17 martie 1705. La 22 februarie 1708, potrivit testamentului mitropolitului Teodosie, episcopul Antim este întronizat mitropolit al Ungro-Vlahiei, de faţă fiind şi patriarhii Alexandriei şi Ierusalimului. A desfăşurat o bogată activitate pastorală şi tipografică. În total, Sfântul Antim a tipărit 63 de cărţi liturgice şi de folos duhovnicesc, 39 cu mâna sa, 21 în limba română, iar 4 fiind scrise de el însuşi. Multe cărţi sunt ilustrate cu miniaturi gravate chiar de el, de o măiestrie şi frumuseţe deosebite.

Înflăcărat luptător pentru afirmarea poporului român împotriva asupririi turceşti, ca și voievodul şi ocrotitorul său Constantin Brâncoveanu, Mitropolitul Antim este întemniţat de Nicolae Mavrocordat (primul domnitor fanariot) în primăvara anului 1716, şi supus la cumplite defăimări şi chinuri. Obligat să-şi dea demisia şi refuzând-o, Mitropolitul Antim a fost caterisit pe nedrept de Patriarhia ecumenică, urmând să fie închis pe viaţă în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai. Pe drum însă, spre finalul lunii septembrie 1716, ostaşii turci l-au omorât, aruncându-i trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol. Abia după 250 de ani, în anul 1966, Patriarhia ecumenică a anulat nedreapta sentinţă de caterisire dată asupra marelui Ierarh Martir Antim Ivireanul. Iar proclamarea lui oficială ca Sfânt de către Sfântul Sinod în 1992 a venit, apoi, ca o mărturie firească a prețuirii și a recunoștinței poporului creștin ortodox român pentru viața și lucrarea Sfântului Antim închinate Domnului Hristos și Bisericii Sale.

Laura Suzeanu