Radea Cristian, un adevarat supravietuitor, dupa ce medicii nu i-au dat nicio sansa

Pierzi locul de munca, partenerul, banii, prietenii sau casa si de fiecare data vei spune ca nu se poate mai rau, dar se poate. Abia atunci cand viata ta atarna de un fir de matase iti dai seama ca nu ai stiut ce inseamna cu adevarat suferinta.

toticristian

Eroul nostru de astazi este Cristian, un supravietuitor. Un tânăr care îşi priveşte medicii ca pe nişte sfinţi şi părinţii ca pe nişte îngeri păzitori. În urma accidentului grav în care a fost implicat, statistic vorbind,  Cristian n-ar mai fi fost în viaţă astăzi…dar trăieşte. În timpul comei, puţini credeau că se va trezi şi va vorbi, dar s-a trezit si vorbeste. Dupa ce si-a revenit din coma, nu a mai putut ridica un deget, dar se va ridica si va merge. Si ai douazeci de ani si n-ai nimic de pierdut si te uiti la viitor, zambind inocent cu umerii ridicati. Si alergi dupa aventura si traiesti doar pentru sambata seara si nu iti imaginezi viata fara prietenii tai.

Cristian: „Acum majoritatea se joaca fotbal pe calculator, dar la noi era altceva, ne jucam in spatele blocului, mergeam pe stadion ” Si pierzi si castigi si iubesti si razi si plangi. Pana intr-o zi in care iti dai seama ca nu mai exista „si”. Cristian: „Pe 28 iulie,2011,a fost accidentul.In momentul acela,practic,s-a taiat filmul.” Este o zi pe care Cristian o povesteste mai mult din auzite,ca si cum nici n-ar fi fost acolo. Cristian:”In ziua aceea ma intorceam din a saptea cursa,ma indreptam catre sediul firmei.”  Livra piese auto pe scuter prin Bucuresti. Soferul unui autobuz RATB, nu l-a vazut.”Impactul a fost pe cutia toracica,am avut armura si casca,dar multumesc lui Dumnezeu, la cap n-am avut nici macar o zgarietura. Aici(clavicula dreapta), am o placuta de titan, clavicula stanga a fost deplasata, plamanii, pana la cord au fost striviti, nu se mai vedeau, de aceea a fost nevoie de coma indusa. Am luat si acel virus, asa se numeste, virus de spital in care, in mod normal s-ar inchide tot spitalul, care mi-a dat peste cap toate organelle”.

Mama lui Cristian: „In aceea zi eram la serviciu.Am primit un telefon de la un politist, care imi spunea ca fiul meu, Cristian, a avut un accident si este la Spitalul Floreasca”.  Timp de doua luni, Cristian a fost intr-o alta lume. Era intr-o coma indusa si suferea operatie dupa operatie. Mama lui Cristian: „Imi doream ca acest copil sa ma auda si cred ca m-a ascultat si m-a auzit,chiar daca a fost in coma indusa”. Reporter: „Ce ii spuneati cand era in coma?”. Mama lui Cristian: „Ca sunt alaturi de el, ca nu as suporta si nu pot sa traiesc fara copilul meu si ca Dumnezeu este Cel care ne va ajuta sa trecem prin aceasta incercare.”  Si intr-o zi, Cristian a deschis ochii si a zambit. Reporter: „Ce te-a facut sa zambesti dupa ce ai iesit din coma?”  Cristian:”Mama. Faptul ca am vazut-o pe mama.” Si s-a nascut un om nou, unul care nu-si poate misca un deget, dar care este fericit ca traieste. Cristian” Minunea cea mai mare este ca am supravietuit” A fost de trei ori aproape sa fie declarat decedat. Medicii s-au inchinat si au inceput sa faca miracole, cu mana lor. Cristian (cred ca asta i-au spus medicii) :”Chiar esti un supravietuitor pentru ca ai avut 96% mortalitate.” Si a urmat recuperarea,una istovitoare, lenta si foarte,foarte scumpa. Parintii lui Cristian au vandut tot ce se putea,iar cand au ramas fara bani, cate un ajutor vedea de unde nu te asteptai. Si rezultatele au aparut. Cristian a inceput sa miste un deget, apoi mainile. Medicii au zambit tanarului si i-au spus ca are sanse sa mearga,din nou. Mama lui Cristian” Am inteles ca va fi o perioada grea, lunga, de durata (2-3 ani),din spusele domnului doctor, pe care il iubim, domnul profesor Berteanu care este ca un sfant pentru noi” Si va merge, stie asta. Este optimist, increzator si energic. Si are un zambet molipsitor,dar si o privire plina de iubire.

976495_1468900679994189_2538601693398797124_o

Cristian:”Poate parea destul de ciudat ceea ce spun pentru multi, dar pe 8 iulie 2012, de ziua mea, i-am spus duhovnicului meu :”Parinte, ma bucur ca s-a intamplat accidentul acesta pentru ca am avut multe de castigat”,chiar daca multi spun:”Mai, dar nu mai poti sa mergi”,m-am schimbat din punct de vedere sufleteste pentru ca inainte eram un copil ratacit, fara niciun orizont.” Si are un orizont si are o dorinta si are o viata pe care o iubeste. Mai are nevoie doar de bani pentru tratamentul zilnic si cineva il va putea ajuta. Si tu, si eu , si noi.