O ZI DE NEUITAT PENTRU PREMIANŢII ŞCOLII GIMNAZIALE „GH.MANU” BUDEŞTI

O ZI DE NEUITAT PENTRU PREMIANŢII ŞCOLII NOASTRE

      S-a încheiat încă un an şcolar în care am învăţat o mulţime de lucruri interesante, am fost implicaţi în diverse activităţi şi proiecte care ne-au dezvoltat spiritul competitiv, ne-au ajutat să   formăm o echipă şi să înţelegem de ce este atât de necesar să acumulăm cunoştinţele care vor fi cheia succesului nostru în viaţă.

     Şi pentru că rezultatele noastre obţinute pe parcursul acestui an şcolar ne-au încadrat în primii 20 de elevi, ca medie pe şcoală, domnul director, prof. HUŢAN DANIEL, ne-a anunţat la finalul festivităţii de premiere că are o surpriză pentru noi. După criteriul stabilit de conducerea şcolii, am fost informaţi că miercuri, 19 iunie , vom pleca într-o excursie la munte oferită de domnul director drept recompensă pentru efortul nostru de a fi printre cei mai buni.

   A fost o zi excelentă! Timpul a ţinut cu noi, astfel încât am putut vizita Muzeul Cinegetic de la Posada unde sunt prezentate o muţime de trofee de vânătoare, habitatul acestora şi alte lucruri interesante detaliate de ghidul care ne-a însoţit  şi Castelul Peleş cu arhitectura impresionantă  şi sălile  care şi-au păstrat amprenta vremurilor de altădată, cu candelabre impunătoare , vitralii deosebite şi aerul plin de istorie care ne-a copleşit…

    Am luat un prânz exact pe placul nostru la restaurantul „RIVIERA” din Sinaia care se bucură de un personal de excepţie. Am fost anunţaţi că surprizele nu s-au terminat şi că vom urca la cota 1400 cu telegondola…Emoţiile au crescut pentru copiii care nu fuseseră niciodată la munte, aşa că ne-am împărţit, noi adulţii pentru a-i încuraja când teama le-ar fi fost prea mare deasupra pădurilor de brazi…

   Ajunşi sus, am rămas muţi de frumuseţea naturii ce se aşternea sub privirile noastre, de aerul curat şi pajiştile înflorite ale lui iunie… Vârfurile munţilor parcă se salutau reciproc, învăluite în falduri de ceaţă şi nori din care razele de soare îşi făceau loc din când în când, luminând feţele copiilor şi ale adulţilor deopotrivă…Am servit masa pe terasa alpină, am ascultat muzica şi am cântat versurile pe care le ştiam întâmplător, aducând voia bună printre toţi cei aflaţi în jurul nostru…Am uitat cât de repede trece timpul, aşa că unul dintre angajaţii de acolo ne-a amintit că în 20 de minute era ultima coborâre…Ne-am grupat şi ne-am întors cu aceleaşi emoţii avute şi la urcare…Un ultim popas va fi făcut la „Expoziţia de trenuleţe” din gara Sinaia. Am remarcat de câtă generozitate  a dat dovadă persoana care a donat macheta imensă pentru ca toţi copiii ce-o vor admira să se bucure de ceea ce înfăţişează în miniatură…

   Drumul înapoi spre casă a fost  însoţit de cântece şi voie bună, în timp ce seara cuprindea drumurile pe care se deplasau cele două microbuze şcolare, pline cu copii şi adulţi fericiţi…Fericiţi că au avut parte de o aventură deosebită exact pentru că au muncit şi au meritat pe deplin surpriza oferită de domnul director care ne-a însoţit şi ne-a fost şi ghid din când în când…

   Am ajuns cu bine şi i-am mulţumit cu emoţie persoanei care s-a gândit că orice copil care face eforturi pentru a da dovadă că educaţia trebuie să fie o prioritate , merită să fie răsplătit pentru asta…A fost un prim pas, spune dlui, modest dar motivant, pentru anii ce vor urma în care, cu voia lui D-zeu vor mai fi persoane care vor dona pentru ca mai mulţi copii să beneficieze de astfel de surprize plăcute. Până atunci însă, vă mulţumim domnule director pentru o zi de neuitat pe care ne-aţi dăruit-o cu tot sufletul! Asta s-a simţit cu adevărat!

    Aha, şi să nu uităm! Avem de făcut o compunere referitor la această frumoasă aventură! În septembrie o vom prezenta cadrelor didactice care ne-au însoţit şi vom aştepta premiul promis de domnul director pentru îndeplinirea acestui task.

   Chiar este plăcut să fii copil într-o lume în care adulţii îţi apreciază munca…Anul viitor, cu siguranţă vom fi mai mulţi pe culmile munţilor! Sau pe plaja mării, simţind valurile cum şoptesc poveşti neştiute de nimeni până atunci…

   Cine ştie ce va urma? Vom trăi şi vom afla, dacă note bune vom lua…

            Articol redactat de MARIA PARASCHIV, clasa a VII/a B, Şcoala Gimnazială „GH.MANU” BUDEŞTI