Oltenita

Olteniţa este un municipiu din judeţul Călăraşi, Muntenia, România. Are o populaţie de 27.213 locuitori (2002).[1] Se află pe malul stâng al Dunării, la vărsarea râului Argeş în fluviu. Este aşezat în Lunca Dunării, în dreptul km 430, în aval de confluenţa Dunării cu râul Argeş.

Istorie

Aşezare are un trecut străvechi, în nordul său fiind identificat urme ale culturii Gumelniţa. Se presupune că este cetatea din timpul romanilor numită Daphne, care în timpul împăratului bizantin Constantin cel Mare a devenit Constantiola sau Constantiana Daphne.

Varianta etimologică

Ovidiu Densusianu etiologic deduce cuvântul Olteniţa din bulgărescul OTDEVLNITA – piatră de hotar. Otdevlnita a evoluat lent spre Olteniţa, păstrându-se mult timp şi această pronunţia de Otdevlnita.

Varianta legendei locale

Tradiţia din Olteniţa păstrează provenienţa numelui de la Oltean Niţă (un înstărit hangiu din localitate ) pe fosta str. Cuza Vodă unde trageau cărătorii maglelor de sare şi chirigii de cereale la hanul său cu mâncăruri şi vinuri bune. Oltean Niţă s-a născut în 1814 şi moare la 1884.

Varianta istorică a localităţii

Aşezarea Daphnes e amintită de către Procopius, Daphne însemnând laur (nimfa iubită de Apollon). Localitatea a mai fost numită „Constantiola” de Grigore Tocilescu şi „Constantiniana” de Vasile Pârvan. Toate informaţiile vechi aşează cetatea Daphnes la confluenţa Dunării cu râul Argeş.

Prima atestare geografică a zonei Olteniţa este de pe timpul împăratul roman Valens 367 d.Hr., care ca să se războiască cu regele goţilor Atanarieh, trece Dunărea prin cetatea Daphnes (Olteniţa), datorită lăţimii mici a Dunării (750 m), dar neîntâlnindu-l se întoarce. Atunci a fost consemnat locul, nu denumirea de Olteniţa.

Pământurile din zona Olteniţei la anul 7250 de la Adam sau 1742 d.Hr. au fost proprietatea postelnicului Constantin Alexeanu. După o vânzare succesivă la opt proprietari, în anul 1830 Olteniţa devine proprietatea stolnicului Radu Cernescu. De la acesta, “Olteniţa toată şi împrejurimile ei” sunt cumparate de câtre prinţul Alexandru Dimitrie Ghica.

În 1852 o delegaţie din Ulmeni, Chiselet, Chirnogi, Radovanuşi Căscioarele, se adresează prinţului Al. Ghica rugându-l să le aprobe înfiinţarea unui oraş slobod de dări, vânzându-le o parte din moşia sa. Olteniţa se înfiintează la 23 Aprilie 1853 având 750 locuitori.

Demografie

Evoluţia populaţiei la recensăminte:

La recensământul din 2002, Olteniţa avea 27.213 locuitori[2], dintre care 92,29% sunt români (25.115), 7,28% rromi (1.982), o mică comunitate de circa 80 de turci, precum şi alte naţionalităţi într-o proporţie de sub 1%. Din punct de vedere religios, 99,23% din locuitori s-au declarat ortodocşi.

Economie

Funcţiunea de bază a localităţii este cea de port la Dunăre, la care s-a adaugat în timp şi cea industrială (construcţii şi reparaţii de motonave, vase fluviale pentru călători, remorchere, şlepuri ş.a., turnătorie, fabrică de mobilă, elemente prefabricate pentru construcţii, industrie alimentară şi uşoară, etc.). La Şantierul Naval au fost construite celebrele vapoare ale lui Ceauşescu.

Transporturi

Accesul în localitate se face :

  • rutier:
    • dinspre Bucureşti, pe DN 4 – 62 km
    • dinspre Giurgiu, pe DN 41 – 75 km
    • dinspre Călăraşi, pe DN 31 – 69 km
  • feroviar:
    • dinspre Bucureşti – 59 km.

Turism

Potenţialul turistic al localităţii se concentrează în special pe cursul fluviului Dunărea, reprezentative pentru turism fiind: oglinda de apă pentru croaziere, plimbări cu şalupa sau concursuri sportive, domeniu pentru pescuit sportiv, zona de plajă, fondul forestier adiacent cursului, pentru odihnă – recreere sau vânătoare sportivă, insula Albina, portul turistic, balta Valea Mare, malul râului Argeş, zona Dunărica, rezervaţia arheologică Gumelniţa (I,II), aflată la marginea oraşului, la jumătatea distanţei dintre aceasta şi balta Valea Mare, Muzeul de arheologie şi istorie, Biserica de zid cu hramul “Sfântu Nicolae”, ctitorită în anul 1855, Turnul de apă, Biserica de lemn, Parcul central al oraşului.

sursa : Wikipedia

1 Comentariu la “Oltenita

  1. Pingback: @Oltenita: Zilele orasului | Dunare.EDU

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

 

Comentariile sunt inchise.